Puterea de a merge mai departe

Acum două luni şi o săptămână o veste şocantă făcea înconjurul lumii: Mihăiţă Neşu, fundaşul lui FC Utrecht, a fost accidentat grav la antrenament, având o vertebră cervicala ruptă şi riscând paralizia. Vestea a fost confirmată după intervenţia chirurgicală şi, de atunci, Mihăiţă a rămas imobilizat. Ceea ce se întâmplă de atunci e o poveste despre „puterea de a merge mai departe”.
Te doare. Doare atât de rău. Ai impresia că dacă s-ar mai adăuga un singur gram de durere te-ai dezintegra. Îţi simţi sufletul spart în mii de bucăţele şi simţi că nu te poţi mişca. Stai ţintuit în pat, privirea îţi caută rătăcită în gol… tot ce credeai până acum despre durere şi dezamăgire a fost depăşit. Îţi simţi tâmplele pulsând de parcă o inimă nemiloasă vrea să-ţi explodeze în creier. Cuţitul înfipt adânc în rană se răsuceşte uşor, mânuit parcă de o mână sadică. Ai vrea să ţii pumnii atât de strânşi încât să-ţi simţi unghiile înfipte adânc în carne. Dar nu poţi. Mintea refuză să realizeze. Şi lacrimile refuză să-ţi curgă. O lacrimă. Măcar una. Doare. Atât de rău.. Dar nu poţi renunţa. Trebuie să te ridici şi ştii că trebuie să mergi mai departe. Ai supravieţuit primei nopţi. Vei supravieţui primei zile de după? Nu ştii… Dar o să încerci. Şi te rogi la Dumnezeu să ai puterea de a merge mai departe.
„Ultima noutate e că pot controla cu mâna dreaptă scaunul cu rotile”. Şi adaugă: „Până acum, puteam să fac acest lucru doar cu bărbia”. E primul mesaj al lui Mihai Neşu pentru prieteni şi suporteri de la accidentul în urma căruia a rămas imobilizat. Zilele lui Mihai curg monoton. Aşa cum spune el însuşi, „fac progrese cu paşi mici”. La început a fost senzaţia de arsură pe care doctorii şi pacienţii paralizaţi o descriu ca pe mesajul retrezirii la viaţă a enigmaticului mecanism nervi-muşchi. În cazul lui, mâna dreaptă e cea care s-a întors parţial. Apoi, au venit exerciţiile pentru degete, unul după celălalt, oră cu oră, reluate mereu şi mereu. Uneori trec ani până când corpul sau un traseu al lui îşi reia funcţiile motrice. „Nu vreau să anticipez prea mult”, spune bărbatul din clinica de la Utrecht. Nimeni nu ştie cât va dura, ne transmite el.
Mihai e un model de luptător rar întâlnit. Chiar dacă este firav are o forţă interioară molipsitoare. Toţi avem momente bune şi rele în viaţă. Fiecare persoană reacţionează în mod diferit. Unii reuşesc să treacă foarte uşor peste orice problemă cu zâmbetul pe buze, nu îşi pierd încrederea în ei, în ceilalţi, în ziua de mâine, rămân mereu optimişti. Şi de partea cealaltă sunt cei care la cel mai mic eşec, cedează, abandonează şi nu reuşesc să se adune şi să meargă mai departe. Nu mai găsesc lumina de la capătul tunelului.
Mihai Neşu ne-a învăţat că indiferent ce ne rezervă soarta trebuie să sperăm; trebuie să luptăm; trebuie să găsim puterea de a merge mai departe. „Nu te uita în urmă, ci priveşte cu curaj tot ce ţi-a hărăzit soarta. Mergi înainte cu bucurie, adună-ţi toate puterile pentru a alege binele din tot ce vei avea de înfruntat”. (Rabindranath Tagore).

• Ec. Mădălin DOBRE