CSM Rm Vâlcea, la răscruce
Pedeliştii din Vâlcea s-au apucat de dănţuit „pinguinul” unul pe grumazul altuia, după rezultatele de la alegerile locale. Cu câteva excepţii, rezultatele au fost catastrofale. Au avut strategie de rahat, oameni fără substanţă, au bulversat simpatizanţii cu schimbarea de culori şi alianţe, s-au coit, s-au carotat şi, într-un final apoteotic, au luat bătăiţă la curul gol. Ca de fiecare dată, după alegeri au apărut cameleonii. Unii care până pe 10 iunie erau propagandişti PDL, acum umblă cu şepci galbene. Alţii au început pupincurismul fără pic de demnitate şi au început să sune diferiţi oameni cu influenţă (oameni pe care ani de zile „i-au săpat” fără scrupule) sperând că vor rămâne sau vor fi puşi pe funcţii, fiind dispuşi la orice compromis. Aceste dihănii fără principii, chipurile adaptabili la orice situaţie, nu sunt decât figuri aparent slugarnice şi aparent maleabile în tiparele oricărei ideologii, dar, în realitate sunt nişte făţarnici, farisei, imprevizibili şi extrem de periculoşi. Nu au principii, nu au păreri, nu au frică de Dumnezeu, ei au doar glazura straielor celor puternici la un moment dat pe scena politică, însă, nu au culoare, ci, doar culoarea altora, „convingere” pe care şi pe aceea o vând, o trădează, preocupaţi să supravieţuiască şi atât. Mi-e scârbă!
Simţeam nevoia să spun asta pentru că toate astea se întâmplă şi în sportul vâlcean. Că unii acceptă sau nu, această revenire la normalitate a Râmnicului va aduce schimbări şi în sport. Cu bune şi cu rele, CSM Rm. Vâlcea a făcut parte din viaţa socială a vâlcenilor în ultimii opt ani. A fost, şi sper să mai fie, un pol de atracţie pentru mulţi dintre oamenii de aici. Înainte de 1990, Chimia Rm. Vâlcea forma un fenomen social pe care îl înţelegem bine toţi cei care am fost în anii aceia măcar o dată pe stadion. Era cea mai puternică formă de manifestare liberă a vâlcenilor, printre puţinele (alături de handbal) care creau un sentiment puternic de orgoliu şi mândrie locală. Mi-aş dori să retrăiesc acele clipe…
De opt ani, CSM-ul este acoperit de o anumită culoare politică. Oricine avea alte păreri a fost eliminat. Deşi Cătălin Rufă a devenit acţionar majoritar sau ceva asemănător, fotbalul tot a fost amestecat cu politica, iar aici ceva n-a funcţionat cum trebuie. Toate astea s-au întâmplat cu sprijinul nostru, al vâlcenilor din toate domeniile. Fie că am contribuit la bugetul CSM-ului prin Consiliul Local, fie prin firmele noastre, prin biletele pe care le-am plătit, prin sponsorizări ori prin alte forme de-a lungul timpului, am ajutat această echipă. Şi, de multe ori, să recunoaştem, ne-a adus satisfacţii.
În perioada Gutău – Verigeanu – Trandafir, echipa a fost măcar un arbitru al Ligii a II-a, dacă nu un participant activ şi de luat în seamă. Acum, CSM-ul se află într-un moment greu, poate la fel de greu precum cel în care a fost salvat de Cătălin Rufă. Este greu pentru că Rufă nu poate susţine singur echipa, iar noul Consiliu Local nu se va asocia cu un duşman politic. Ce se va întâmpla vom vedea, dar e evident că ceva se va schimba. Pentru că noi, acum, finanţăm un club privat de fotbal, practic o afacere privată susţinută din bani publici, dar când vine vorba ca aceasta asociaţie să dea ceva înapoi comunităţii, aşa cum este normal într-o ţară civilizată, nu se întâmplă asta!
Dar CSM-ul nu trebuie lăsat să moară. Primăria şi Cătălin Rufă trebuie să ajungă la o înţelegere. CSM e un produs nevandabil în acest moment şi până nu i se găseşte o poveste, un ambalaj, un finanţator care să-i schimbe faţa, orice care poate atrage atenţia, nu cred că va mai avea succes la piaţa. Astăzi, suporterul nu mai vine la meci doar pentru fotbal, ci pentru tot pachetul din jurul partidei. Care trebuie gândit în aşa fel încât să câştige lupta cu toate celelalte oferte de timp liber. Infinit mai multe decât acum câteva decenii, când stadionul era plin. Acum. spectatorul are nevoie de un impuls mult mai puternic, iar finanţatorul de o motivaţie concretă.
Nu trebuie să împingem CSM-ul în prăpastie. Un val de antipatie curge din toate mediile spre clubul lui Cătălin Rufă şi Cosmin Constantinescu, cu lozinca „Să plece!”. Majoritatea comentariilor sunt împotriva clubului, din ignoranţă, invidie sau nepricepere. Precum şi din vina celor din club, care nu mai ştiu să comunice cu oamenii în 2012, fiindcă vremurile i-au depăşit la acest capitol. Cu siguranţă, şefii CSM-ului au greşit de multe ori. Ne-am revoltat, ne-am indignat, i-am bârfit, i-am criticat. O să-i şi schimbăm dacă va fi cazul, într-un fel sau altul, într-o formă sau alta. Însă, hai să nu îngropăm cu mâinile noastre un bun local atât de preţios. Hai să nu ne batem joc de CSM. Ar fi foarte simplu să mai radem de pe faţa pământului şi acest brand, acest club şi acest stadion care au însoţit numele Râmnicului atâta vreme. Noua conducere a Râmnicului va trebui să găsească şi sunt convins că va găsi cea mai bună soluţie.
• Ec. Mădălin DOBRE
