Iosif (Benayoun) şi Ştrul au făcut instrucţie cu români

Naţionala de fotbal a României ţine să ne demonstreze cu fiecare meci desfăşurat, fie el oficial sau amical, că se afundă tot mai adânc într-o cruntă mediocritate din care sunt speranţe mici că va ieşi curând, locul 38 în clasamentul FIFA fiind grăitor în acest sens. Miercurea trecută a fost rândul Israelului să ne umilească (pentru a câta oară în ultimii paisprezece ani?) pe teren propriu într-un meci în care antrenorul, dar mai ales jucătorii şi-au arătat limitele.
Lipsită din diverse motive de aportul celor mai importanţi patru fotbalişti români ai ultimilor zece ani (Lobonţ, Chivu, Raţ, Mutu) naţionala noastră a arătat jalnic în meciul cu selecţionata statului evreu. Fără mijlocaşi centrali de valoare, cu fundaşi laterali limitaţi şi gafeuri (Neşu) sau reprofilaţi (Maftei), cu două vârfuri de atac de acelaşi profil folosite împreună şi forţate să joace foarte retras pentru că mijlocaşii din teren nu aveau calitatea pasei, actuala echipă naţională de fotbal a României a demonstrat că locul cinci (din şase!) ocupat la precedentele preliminarii, nu a fost deloc întâmplător.
Răzvan Lucescu dă vina pe campionatul intern, „foarte slab” – spune el, contestatarii săi pe incapacitatea sa de a face o selecţie obiectivă şi nu una partizană, precum şi pe slaba sa valoare ca selecţioner. Probabil că jumătăţi de adevăr sunt în aceste afirmaţii, dar oricare ar fi valoarea campionatului, sunt jucători valoroşi în Liga I care nu au primit nicio convocare în mandatul actualului selecţioner, iar Gabi Torje, Ovidiu Petre, Janos Szekely, Vali Negru sau Florin Costea sunt doar câţiva dintre ei.

Prof. Dan SĂRARU