Derby della Madonnina, episodul 270

Campionatul italian, aidoma tuturor celor cu fotbal puternic, continuă în plină iarnă siberiană în Europa. Duminică seara, pe „Giuseppe Meazza” („San Siro”) a avut loc un nou episod din eternul şi fascinantul Inter-Milan, derby-ul oraşului Milano şi al Italiei fostbalistice.
După umilinţa din tur, de la începutul lui septembrie (Milan – Inter 0-4!), Milanul, pe val în ultimul timp – 8 victorii în ultimele 9 etape – plecat într-o urmărire furibundă a Interului, spera ca printr-o victorie, coroborată cu încă una dintr-un meci restant, să egaleze la puncte liderul.
Inter Milano, campioana ultimelor 4 ediţii: 2005–2006 – la masa verde, 2006–2007, 2007 – 2008 cu Mancini la timonă şi 2008–2009 cu Mourinho antrenor, spera şi ea ca printr-o victorie să pună iarăşi distanţă faţă de arţăgosul Milan. A reuşit lucrul acesta după un meci presărat cu de toate: goluri frumoase ( Milito şi Pandev), eliminări în tabăra Interului (Sneijder – minutul 27, pentru persiflarea prelungită a arbitrului şi Lucio – minutul 90 pentru henţ în careu), două bare în contul lui Inter, câte una pe repriză (Sneijder în debutul meciului şi Pandev înainte de superbul gol din lovitură liberă), penalty ratat în minutul 90 de Ronaldihno, atunci când Interul rămăsese în nouă oameni şi mai erau cinci minute de prelungiri!
Interul lui Moratti (foarte supărat pe arbitraj în timpul şi la sfârşitul jocului), cu un singur italian în echipă – tânărul Davide Santon, demonstrează în continuare că atunci când reuşeşti simbioza între brazilienii şi argentinienii de mare valoare (J.Cesar, Maicon, Lucio, T. Motta, V. Samuel, J. Zanetti, Cambiaso, D. Milito), la care mai adaugi şi un Mourinho la apogeul carierei de antrenor, faci o echipă greu de învins. Din păcate pentru Inter, deşi se chinuie de mulţi ani, nu confirmă în Europa Champions League, trăind doar din amintirea deceniului de vis 1961–1970.
Milan, fidelă politicii „lupilor bătrâni” (au dispărut Costacurta şi Maldini, au rămas Favalli, Pirlo şi Seedorf), se chinuieşte de trei-patru ani să urce mai sus de locul 3 şi probabil că anul acesta va reuşi, dar duminică seara nu a arătat ca o mare echipă, D. Beckham, Ronaldihno, Pirlo, Gattuso şi Seedorf demonstrând că au intrat pe panta descendentă a vieţii de fotbalist. Poate cu tânărul şi talentatul brazilian Pato în teren, altul ar fi fost deznodământul derby-ului în care J.Zanetti, aflat din 1995 la Inter (!), a ajuns „la cota 38” meciuri contra Milanului. Rare sunt astăzi cazurile de fidelitate ale unui jucător pentru un club din altă ţară, dar Zanetti ajuns la 36 de ani este un jucător în faţa căruia merită să-ţi scoţi pălăria din toate punctele de vedere!

Dan SĂRARU