De la o demitere ilegală, la demisie

A trecut un an de când publicaţia ARENA nu mi-a mai găzduit articolele sau opiniile. Era normal să fie aşa din moment ce am ales, la vremea respectivă, împins de anumite împrejurări, să fac parte din „echipa Pintilie” într-o funcţie ce-mi impunea echidistanţă faţă de mass-media vâlceană. Acum, după un an de zile, constat că pe unul dintre şefii fotbalului judeţean, altădată un răsfăţat al relaţiei cu presa, l-a schimbat funcţia. Şi el m-a schimbat apoi pe mine nemulţumit că pentru faptele sale presa îl critică adesea, iar eu sunt „ocrotit” şi nu sunt pus la zid pentru fapte ce nu-mi aparţin. Am trăit experienţa amară a unei demiteri pe motiv că „ofer informaţii presei”. Ori, din punctul meu de vedere, presa trebuie să aibă liber la informaţii, mai ales atunci când e vorba de o instituţie de genul Asociaţiei Judeţene de Fotbal.

Mulţi s-ar fi aşteptat ca după aşa-zisa şedinţă de Birou Executiv, când Pintilie a comunicat decizia de a mă destitui, eu să sar la „gâtul” lui. Am primit încurajări şi sfaturi să procedez astfel (să-l critic prin ziare, să-l dau în judecată, să-l reclam la FRF…), dar am ales să cântăresc bine lucrurile şi voi explica pe scurt, în cele ce urmează, de ce despărţirea de Pintilie a fost mai degrabă una amiabilă decât un „divorţ în stil italian”. Modul cum a procedat Pintilie când a decis demiterea mea a demonstrat că în spatele unui astfel de demers nu stă Pintilie, ci stă un personaj diabolic, un individ care turbase de nervi în primăvară, atunci când a constatat că lucrurile merg bine la AJF Vâlcea şi el devenea „a cincia roată la căruţă”. Deşi are în preajma lui doi „jurişti”, preşedintele Pintilie a fost lăsat să ia decizia de a mă schimba astfel încât eu să pot sa-l dau în judecată şi să-l câştig. Abia aşteptau o serie de indivizi malefici ca eu să pot începe un război cu Pintilie. Şi-ar fi dorit să devină „interimari”, să acceadă în structuri de observatori federali sau să-şi hrănească orgoliile tâmpe cu funcţii şi roluri de „salvatori” ai unui fotbal la a cărui compromitere lucrează de zor. În schimb, deocamdată, nu am de gând să declanşez un război cu Pintilie, orişicâte motive aş avea. Nu-l atac, dar nici nu-l voi apăra, şi iată de ce:

Nu îl atac pe preşedintele Pintilie pentru că nu vreau ca în urma unui război pe care l-ar pierde cu presa, altcineva să profite. Nu vreau să scoată nimeni castanele din foc cu mâna mea şi ştiu că sunt destui cei care speră să se adeverească proverbul cu „doi se ceartă şi al treilea câştigă”. Răspund astfel public tuturor celor care m-au îndemnat de aproape o lună de zile încoace spunându-mi: „termină-l pe Pintilie, dă-l jos că te ajut, dar să nu afle nimeni că eu sunt de partea ta!”

Nu îl apăr pe preşedintele Pintilie pentru că fiecare e responsabil pentru faptele sale şi orice pasăre pe limba ei piere. Dacă a avut atât de multă minte încât să creadă că eu îi sunt duşman, iar ceilalţi îi sunt mai prieteni, atunci îl las să dea cu capul de sus pentru a vedea pragul de jos. Ca ziarist nu pot îl apăr pe preşedintele Pintilie atunci când şefii unor echipe vor avea curajul să spună public ce-i doare şi când îşi vor asuma responsabilitatea de a se interesa de soarta cluburilor lor. Şi, pentru că nu vreau ca pe viitor să dezgrop morţii, închei prin a relata „filmul” divorţului meu de AJF Vâlcea fără prea multe comentarii:

Pe 1 noiembrie s-a ţinut o aşa zisă şedinţă de Birou Executiv în care Pintilie a comunicat decizia de a mă destitui pe motivele că un act (protocol) a fost înregistrat fără a fi în regulă – dacă era aşa, atunci trebuia să anuleze actul şi nimic mai mult!; că un alt act (al CSM Rm. Vâlcea) era falsificat – dacă era aşa, şi Pintilie ştie bine care-i adevărul, atunci trebuiau luate măsuri cu clubul vinovat; şi în fine al treilea motiv a fost acela că i-am comunicat ziaristului Bogdan Nicula deciziile Comisiei de Apel – în acest caz chiar dacă ar fi fost aşa nu era nimic ilegal. Concedierea mea pentru că dau informaţii echipelor prin intermediul presei arată o posibilă deviere de comportament, cu accente dictatoriale. Am aşteptat două săptămâni crezând că Pintilie revine asupra deciziei. Mai mult, văzând că cei din preajma sa mă îndeamnă să-l dau în judecată, iar după ce mi s-a comunicat că sunt în preaviz mi se cer tot felul de note explicative şi s-a trecut la şicane, i-am prezentat lui Pintilie demisia mea pentru a-i acoperi astfel gafa unei demiteri ilegale.

PS: A trecut un an de la alegerea lui Pintilie. E vremea unui prim bilanţ. Îi invit pe cei implicaţi în fenomen să îşi spună părerile, pozitive sau negative, în ARENA. Iar domnului preşedinte Pintilie îi solicit o copie a procesului verbal al şedinţei de Birou Executiv al AJF Vâlcea din data de 1 noiembrie 2007. Dacă nu mi-o va trimite pe numărul de fax de la ARENA, îi comunic că cineva tot o va face, pentru că în jurul său sunt câţiva „trădători” care, probabil, adună „probe” pentru a-l compromite pe Pintilie înainte de a o face el singur.

Florin MĂNOIU