Salarizarea jenantă, o problemă în activitatea antrenorilor

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII

Sunt oameni de fotbal care mă întreabă de ce presa şi în special ziarul ARENA VÂLCEANĂ susţine „cauza” antrenorilor de copii şi juniori – salarizarea de-a dreptul jenantă. Răspunsul este simplu: la cluburile serioase şi mari din Europa clauzele contractuale sunt clare. Formezi jucători valoroşi pentru echipa mare, ai copii la loturile naţionale, participi la turneele finale, eşti preocupat în permanenţă de pregătirea ta profesională, deci primeşti ce ţi se cuvine – bani mai mulţi.

Nemulţumirile acestor antrenori nu survin de la faptul că este obligatoriu ca toţi să fie pe poziţii egale când este vorba de salariu, ci de la modul în care aceştia sunt recompensaţi în cazul atingerii obiectivelor de mai sus. La cluburile private de copii (de pe la noi) partea materială este asigurată de către părinţi. Acea taxă reuşeşte (în mare parte) să acopere atât necesităţile centrului respectiv (mingi, echipament, deplasări), cât şi salarii decente pentru tehnicieni. Şi antrenorii acestor centre private mai primesc uneori, în semn de recunoştinţă, câte o „ţeapă” din partea unor cluburi care se pretind serioase – gen Steaua, Dinamo, etc. Toţi vor copii gata formaţi şi, dacă se poate, pe nimic!

Cluburile susţinute de către primării asigură angajaţilor acea salarizare de bugetari, bani care pe lângă faptul că sunt insuficienţi, mai vin şi cu întârziere. Atâta timp cât clubul, şi mă refer aici strict la CSM Rm. Vâlcea, este susţinut numai de primărie (cum naiba se face că în unele oraşe şi Consiliul Judeţean ajută cluburile cu bani – ultimul exemplu, FC Bihor!), salariile vor fi modeste.

La noi, a apărut o adevărată modă în rândul antrenorilor. Au oferte de la alte echipe din judeţ şi datorită situaţiei financiare precare, acceptă fără ezitare. Dar cu ce preţ? Nu mai ai timp suficient pentru copii, nervi că nu ai rezultatele scontate la acea echipă, rişti să fii discreditat în presă datorită incidentelor care survin în acest campionat unde avem parte de jucători teribilişti, care înjură antrenorii, vând meciuri sau stai să-i „culegi” de prin cârciumi. Cu toate acestea, dreptul la muncă nu ţi-l poate lua nimeni. Poţi face aceste lucruri în afara programului, dar de cele mai multe ori clachezi.

De ce pleacă juniorii talentaţi?

Încă un jucător talentat, născut în anul 1994 – Ionuţ Tănase (fundaş central, 1,85 înălţime) format de clubul CSM Rm. Vâlcea, a părăsit gruparea vâlceană. Şi unde a plecat? Tot la Câmpulung-Muscel, unde există un antrenor dinamovist – Dima – care a cam pus ochii pe jucătorii vâlceni (mai sunt vreo 2-3 pe acolo). Se pare că a plecat fără acordul clubului, dar ce ne mai miră având în vedere că nu ştim să stimulăm financiar aceste valori, pentru a nu-şi „lua zborul” spre alte părţi.

Noroc cu acest antrenor Alin Artimon care a mai îndulcit din amarul suporterilor care vedeau cum juniorii noştri erau chiar lăsaţi de izbelişte. Un antrenor fără ifose, mai „pământean”, care nu se dă la o parte să stea în tribună alături de părinţii copiilor. De apreciat este şi faptul că acest comportament a fost repede preluat şi de către conducătorii clubului CSM Rm. Vâlcea, care nu ratează meciurile juniorilor republicani (care, recent, au „măturat” pe jos cu cei de la Oltchim, 7-1 la republicani A şi 3-1 la B).

Nu aş vrea să iau din meritele copiilor sau antrenorilor, dar la clubul Oltchim juniorii reprezentativi evoluează cu mult succes la echipa mare. Antrenorii Ion Lazăr – „Mara”, Marian Deaconescu, Costel Gaiţă şi Lucian Catargiu au demonstrat că se poate reuşi o promovare în Liga a II-a cu jucători din pepiniera proprie.

Gică Hagi a pus la punct o academie model

În plină criză financiară, la Academia „Gheorghe Hagi” se întâmplă nişte lucruri considerate incredibile în România, dar normale în străinătate. Pe lângă faptul că juniorii au parte de condiţii foarte bune, toţi sunt nevoiţi ca timp de o oră, seara, să participe la lecţiile de engleză predate de un profesor – angajat special de Gheorghe Hagi. Turneele, antrenamentele sunt prevăzute a fi organizate în străinătate şi de aceea s-a găsit de cuviinţă ca toţi jucătorii să fie pregătiţi pentru a purta o conversaţie în limba engleză. Şi atunci, stăm şi ne întrebăm – cam unde ne aflăm în fotbalul mondial, ţinând cont că tocmai acum noi aplicăm ceea ce alţii fac de zeci de ani?

Mentalitatea şi profesionalismul acestui fost mare fotbalist Gheorghe Hagi ne îndreptăţeşte să spunem că vom avea viitor.

P.S.: Zilele acestea au avut loc ceva schimburi de înjurături şi „pălmuţe” între preşedintele clubului FC Govora – Mihai Ciobanu şi Ionuţ Alexandru – actualul administrator al bazei sportive. Miza? Nu se suportă unul pe altul! De bani, nu poate fi vorba deoarece cheta e la loc de cinste pentru plata arbitrajului, asistenţa medicală, observator. Mai există ceva contradicţii cu privire la valoarea jucătorilor, dar aici stăm „binişor” (cum spune olteanul – clasamentul vorbeşte, pe ultimele locuri), nici la marşul poştaşilor nu fac faţă!

Ce rău am ajuns! Şi mai vorbim de AS Roma… Dănuţ OMEAG