Fotbalul românesc după… Belgrad

Da, s-a terminat! Supliciul preliminariilor pentru turneul final al CM de fotbal 2010 din Africa de Sud s-a terminat pentru suporterul român greu încercat în acest „an de graţie” (pentru fotbalul românesc), 2009.

Am reuşit cu chiu cu vai prima victorie acasă, la Piatra Neamţ, cu Insulele Feroe, dar nu am putut evita locul 5 (din 6!) în grupa preliminară din care am făcut parte. Serbia şi (probabil) Franţa vor merge la marea sărbătoare a fotbalului mondial din vara anului viitor, iar Austria şi Lituania privesc înapoi cu… mândrie la victimele România şi Insulele Feroe, ultimele clasate. Proverbul care spune că „ce începe prost se termină şi mai prost” s-a adeverit. Am început acasă cu una dintre cele mai ruşinoase înfrângeri din istoria fotbalului românesc, 0-3 cu Lituania la Cluj şi am sfârşit (meciul cu Insulele Feroe oricum nu avea prea mare importanţă) cu cea mai umilitoare înfrângere într-un meci oficial în ultimii 40 de ani, 0-5 în Serbia, la Belgrad.

Federalii nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase şi consideră că nu au nicio vină. De vină sunt jucătorii, fostul antrenor, suporterii din capitală, maseurii, bucătarii, doctorii, roţile de la autocar, gropile din caldarâm, paparazzi care umblă noaptea după fotbalişti scăpaţi de sub control, tineretul şi juniorii care nu se dezvoltă fotbalistic corespunzător având create de către ei „cele mai bune condiţii de pregătire”.

Se vorbeşte de „reconstrucţie”, de „luatul de la capăt”, de ordine şi disciplina într-un climat de degradare creat şi alimentat de la cel mai înalt nivel.

Dar, întotdeauna există o speranţă şi acea speranţă este legată de viitoarele alegeri la preşedinţia FRF de anul viitor. Poate că atunci se va întâmpla „minunea” şi alţi oameni mai corecţi, mai dornici de muncă şi performanţă vor veni în fruntea organismelor fotbalului nostru atât de încercat în ultima perioadă!

Dan Săraru