Investiţiile în sportul de masă sau cel de performanţă nu reprezintă o risipă

Ştiam că unii din presa sportivă de pe meleagurile noastre sunt bătuţi în cap, dar nu mi-aş fi imaginat niciodată că sunt atât de înapoiaţi sau rău intenţionaţi încât, atunci când nu se inspiră din Arena, încearcă să comenteze articolele noastre într-un mod halucinant. Bunăoară, zilele trecute, am asistat la un atac făţiş din partea acestora la adresa unor echipe de Liga a 3-a din Vâlcea, dar şi la o nouă încercare mizerabilă de şantaj public la adresa autorităţilor, care au început să investească în echipele de fotbal din judeţ. S-a făcut şi o paralelă bolnavă între planurile CJV şi ale altor instituţii publice de a finanţa sportul (de masă şi de performanţa) şi meciul de promovare pierdut la Baia Mare de fosta echipă pe care municipiul Rm. Vâlcea a avut-o în Liga a 2-a. Astfel, s-a sugerat că investiţiile în sport ar avea ca scop final, invariabil, lucruri necurate. O astfel de idee, venind din partea unei publicaţii care pretinde că promovează sportul, spune multe în primul rând despre scopurile meschine cu care a fost creată. Culmea ipocriziei o reprezintă concluzia aşa zişilor cronicari sportivi cu 8 clase, care se arată îngrijoraţi – vezi Doamne! – de banii publici pe care i-ar investi judeţul promovând şi susţinând o echipă de fotbal în liga a 2-a, dar şi sportul în general. „O risipă”… spun cei doi „guşteri”. Din punctul meu de vedere, singura risipă de bani publici o văd în publicaţiile de 2 lei, ca a lor, care într-adevăr toacă bani publici inutil. Şi, dacă tot suntem la acest capitol, se cuvine să mai clarificăm un lucru – o astfel de publicaţie, cu zero angajaţi declaraţi, încasează într-un an nu mai puţin de 2,5 miliarde de lei vechi, din care 80 la sută este profit. Asta înseamnă că nu are cheltuieli, nu investeşte nimic şi se lăcomeşte să încaseze bani publici pe… vrăjeli. Unii primari au picat în această capcană, din varii motive. Alţii ni s-au plâns că au fost ameninţaţi, chiar şi public, că urmează să fie atacaţi din cauză că nu au cotizat. Cel puţin ciudat este faptul că, la primăriile unde le-a ţinut figura, un politician a intervenit pentru a deschide pârtia. De aceea, avem motive să credem că, în fiecare an, acel profit de aproape 2 miliarde de lei are de-a face cu corupţia şi se împarte. Deci, cum este cu sportul şi afacerile ilegale? Nu cumva, hoţul strigă hoţii?!

(Eduard Dulăcioiu)