Nu asa, domnilor!
Opinia lui Ionel
Am fost unul dintre cei care, în copilărie, priveam meciurile de fotbal, în special, şi competiţiile sportive în general, cu multă afecţiune pentru una dintre echipe. Îmi fixam atenţia pe o formaţie, ţineam cu ea şi la final mă bucuram teribil dacă favorita mea câştiga. La fel de bine, însă, eram extrem de mâhnit, aproape până la ură, dacă adversara favoritei mele câştiga. Aşa, tot printr-o întâmplare, am ajuns, copil fiind, să ţin cu Steaua. Şi mă felicit pentru alegerea făcută. Mai târziu, intrând şi lucrând în lumea sportului, mi-am dat seama că o competiţie sportivă e o întrecere ce trebuie să aibă un învingător şi un învins. Şi că nu poţi fi câştigător la nesfârşit. Desigur, e important să ai mentalitatea asta de învingător, să vrei să fi cel mai bun, dar asta nu înseamnă că poţi câştiga totdeauna. De aceea am dat întotdeauna dreptate celor ce au cerut să se termine cu violenţa fizică pe terenurile de fotbal. N-am fost şi nu sunt de acord cu starea de dictatură creată de succesorul lui Constantin la AJF. N-am fost şi nu sunt de acord cu tensiunea care se accentua în această instituţie în acea vreme. Dar nu pot fi de acord nici cu ceea ce se întâmplă acum în fotbalul vâlcean. Cu escaladarea actelor de violenţă de pe terenurile de fotbal din judeţ.
Cineva mă avertiza că nu e bine că sunt pătimaş, că m-am văzut cu sacii-n căruţă cum se spune, şi acum spun că la AJF curge doar lapte şi miere. Ştiu eu cine e cel mai bucuros de ceea ce se întâmplă aici. Ştiu, dar cred că nu are dreptate. Nu Lazăr, de exemplu, îndepărtat „ca o măsea stricată” de la conducerea Comisiei de Disciplină, repus acum în drepturi, pe bună dreptate, deci nu „Cola” îi pune pe jucători să lovească. Nu „Cola” şi nici vreun oficial al forului fotbalistic vâlcean incită la lovirea arbitrilor. Un singur lucru le reproşez eu arbitrilor. Unii, frustraţi poate în viaţa de zi, odată ce se văd cu fluierul în gură se cred zmei. Şi fac ce vor în teren, nu au respect faţă de echipe, de jucători, de oficiali. Asta, însă, nu le dă dreptul celorlalţi să lovească. Orice s-ar întâmpla, există organisme abilitate să judece, există legi şi regulamente care guvernează un joc de fotbal, deci există un cadru legal care trebuie să dicteze. Nu pot fi niciodată de acord ca un jucător, fie el dezavantajat sau furat în cel mai josnic mod, să-şi facă dreptate cu pumnul. Îl respect şi-l apreciez pentru ceea ce face în teren, ca arbitru, pe Cătălin Buşi. În ciuda eşecului pe care am înţeles că l-a avut la examenul de promovare în lotul B, eu tot mai cred că Buşi e un arbitru bun. De aceea mă doare să aud că a fost alergat pe „miriştile” judeţului. Colegul meu, Luci Floarea, a fost şi el lovit la Drăgăşani de un jucător, Alin Dumitrescu, jucător ce a cochetat cândva cu Divizia B. Şi astfel de exemple ar putea continua. Nemeritat, aceşti băieţi au făcut cunoştinţă, într-un fel sau altul, pentru a câta oară, însă (?!), cu violenţa fizică. Sigur, „Cola” şi echipa sa vor face curăţenie. Iar cine a greşit va plăti. Şi noi am dat tot timpul exemple de acest gen. De curând am auzit că i s-a ridicat suspendarea pe viaţă din activitatea sportivă unui anume jucător. Nu ştiu dacă e bine sau nu, dar cred că mulţi vor lua acest exemplu. Ce zic, lasă, mă suspendă o perioadă, fac memoriu şi gata, joc din nou! Nu asta ar fi, în nici un caz, soluţia. În Vâlcea e nevoie de un fotbal civilizat.
