Defilarea „galacticelor”
Opinie pe semicerc
Şapte meciuri, şapte victorii. Unele mai grele, altele mai uşoare. Când ai eficacitate maximă, însă, nici nu ştiu ce se mai poate spune. De multă vreme n-am mai avut şansa să scriu despre aşa ceva. De multă vreme n-am mai avut posibilitatea de a scrie despre o astfel de echipă. Nici nu ştiu dacă epitetele, dacă aceste cuvinte la superlativ sunt suficiente pentru a descrie starea de fapt existentă acum la formaţia vâlceană. Asta pentru că, Oltchimul de azi începe să arate cu fiecare zi care trece izbitor de mult cu gruparea ce ajunsese extrem de respectată cu ceva timp în urmă în Europa.
Sigur, răutăcioşii au încercat în primă fază să minimalizeze performanţa de excepţie a grupării vâlcene, acea umilitoare victorie contra formaţiei care, ne place sau nu, trebuie să recunoaşte, a luat tot în sezonul trecut. Au încercat unii să pună în umbră această reuşită de excepţie, „uitând” în primul rând să puncteze evoluţia de mare echipă a grupării lui Ioan Gavrilescu. Nici nu ştiu dacă e bine spus aşa, gruparea lui Ioan Gavrilescu. Poate că gruparea asta de care tot vorbim e nu doar a lui Ioan Gavrilescu. Ea e şi a celui ce a cizelat-o, a celui fără de care cu siguranţă nu s-ar mai fi renăscut, inginerul Constantin Roibu, dar e în primul rând a noastră, a vâlcenilor.
Echipa de handbal Oltchim ne reprezintă pe noi, vâlcenii, în Europa, iar cei ce încearcă să o denigreze, fie chiar şi în băşcălie, nu au nimic comun cu oraşul, cu judeţul acesta. La sfârşitul săptămânii, Oltchim scoate pentru prima dată capul în Europa în această formulă. Trebuie să recunosc ceea ce s-a văzut şi nu se poate trece cu vederea. Recunosc faptul că am un respect deosebit pentru Steluţa Luca. Totdeauna am avut acest respect. Pentru că Stela arătat în teren, de fiecare dată, dar a arătat şi în afara luzi, o modestie aparte, specifică marilor caractere. Stela cea de la Oltchim şi mai ales Stela, căpitanul grupării ce este pe locul doi în lume, loc pe care nimeni nu ni-l poate lua, cu toate ironiile şi răutăţile ce nu-şi au rostul, Stela cea de azi şi fetele din jurul său, mari valori, e adevărat, ne-au făcut pe fiecare în parte să credem că niciodată spiritul de vâlcean, fie el şi în sport, în handbal în special, n-a murit. Şi pentru asta e bine să mulţumim inginerului Roibu, omul care a făcut posibil renaşterea acestui vis, lui Ioan Gavrilescu, cel care a crezut până la capăt în renaşterea echipei, lui Petre Berbecaru, echipei acestea de fete minunate, dar şi celui pe care începem să-l numim Tadici Vâlceanul.
Vor veni meciurile de antrenament ale „chimistelor” cu gruparea din Belgia. Ca de fiecare dată, cu un respect enorm pentru public, conducerea clubului Oltchim n-a acceptat să joace două meciuri în deplasare, ci dimpotrivă, a vrut să joace ambele dispute aici, în Polivalentă. Chiar dacă unii spun că va fi floare la ureche, eu spun că e necesar ca dumneavoastră să fiţi în sală la ambele meciuri. E necesar pentru că echipa asta de „galactice” nu joacă în nici un caz pentru bani sau glorie. Ele intră în teren, transpiră şi se bucură pentru fiecare reuşită, alături de public. Dacă aţi vedea ce mult contează pentru fiecare dintre fetele noastre să ştie că au publicul alături. Iar noi, vâlcenii, am dat totdeauna lecţii în această privinţă. De aceea, nu mă îndoiesc de faptul că şi la meciurile de la sfârşitul acestei săptămâni va fi la fel.
