DE TRISTEŢE SI DE-AL NAIBII
Am urmărit cu atenţie numirea în funcţia de antrenor a lui Victor Piţurcă la comanda tricolorilor, şi pot spune că au existat şi voci care au pus sub semnul întrebării revenirea fostulului golgeter, considerând-o forţată. De împrejurări şi de interese. Chit că acesta condusese reprezentativa de tineret la cea dintâi calificare într-un turneu final continental, unii nu s-au sfiit să strâmbe din nas, afirmând că, pusă să aleagă între Piţurcă, Boloni, Dumitriu, Jenei, etc, Federaţia, n-a făcut cea mai fericită alegere când s-a oprit asupra unui tehnician mai puţin experimentat decât ceilalţi contracandidaţi. De parcă tinereţea ar fi un handicap. Din capul locului,însă Piţurcă a ţinut să le demonstreze că se înşală şi, judecând după începutul de drum, a reuşit în mare măsură. Atât în privinţa rezultatelor (şi Olanda este egală Bulgariei), cât, şi, încă mai încurajator, în privinţa stilului echipei naţionale, care a căpătat un plus de direcţie, de viteză şi de agresivitate.
După atâtea bătălii victorioase, ,,naţionala’’ are nevoie de sânge proaspăt ca de aer, el aruncând în foc, curajos mulţi fotbalişti tineri renunţând chiar şi la senatori de drept (Lobonţ). Rezultatele vor veni dar trebuie puţină înţelegere din partea celor care se pretind suporteri, gazetari sportivi, analişti, etc. Dacă va absolvi cu brio examenele cu Olanda şi va promova seminarul de la Sofia, va avea înainte o carieră dintre cele mai promiţătoare. Şi ar mai fi ceva. Imaginea sportului românesc şi de ce nu a României a mai avut o dată de suferit datorită celor care n-au ştiut sâmbătă seara să-şi strunească nervii şi patimile. Păcat de rezultat, că până la urmă a fost o victorie muncită, păcat de jucători şi neinspirat acela (acei), care au ales un stadion din Bucureşti pentru disputarea acestei partide.
În rest să auzim numai de bine
Teo Prisăcaru
