EDITORIAL / Debutul lui Edi și revanșa lui Reghe

Ultimele două săptămâni fotbalistice au fost marcate de ultimele meciuri de calificare la turneul final al C.M. Qatar din noiembrie și decembrie (!), dar și de numeroase meciuri amicale ale naționalelor europene care se pregătesc de debutul în noua ediție a Ligii Națiunilor de la începutul verii.
Naționala de fotbal a României a pornit din nou la drum, cu un nou antrenor, Iordănescu jr sau Edi Iordănescu, sau Edward Iordănescu sau simplu, Edi așa cum i se spunea și cum i se spune, încă.
Au fost două meciuri amicale, cu Grecia și cu Israel, primul acasă pe noua arenă ” Ghencea”, al doilea în deplasare la Tel- Aviv. Din păcate pentru „debutantul” Edi, naționala noastră nu a reușit decât un rezultat de egalitate în Israel, pierzând cu Grecia acasă în primul meci. Măcinată de accidentări, de îmbolnăviri de Covid, de lipsă de formă/ valoare, noua/ vechea echipă națională de fotbal a României nu a arătat bine decât în prima repriză a meciului cu Israel, atunci când, pe contraatac am reușit două goluri care ne dădeau speranțe pentru un rezultat pozitiv și pentru o încărcare psihică cu moral bun a jucătorilor înainte de meciurile oficiale (patru la număr!) de la începutul lui Iunie. O repriză bună nu a fost însă suficientă pentru a aduce zâmbetul pe chipul antrenorului, dar și pe al nostru, al suporterilor atât de greu încercați în ultimii 20 de ani ai echipei naționale. În repriza a doua a meciului cu Israel, am revenit la „nivelul” pe care l-am tot văzut în ultimii 5-6 ani, acela de echipă modestă, dominată copios de adversar, egalată de la 2-0, dar și norocoasă pentru că finalul putea fi și mai dureros…
O dată încheiată noua „acțiune” a echipei naționale, am revenit la campionatul nostru cel de toate zilele, tern, fără prea mult entuziasm (cu excepția spectacolului foarte frumos de pe noul „Giulești”, care ne face să sperăm că atunci când vom avea baze /stadioane corespunzătoare mileniului în care trăim, publicul se va întoarce la fotbal).
Vineri seara, Dinamo București a obținut (sub conducerea aceluiași antrenor harnic, modest și valoros) prima victorie în deplasare împotriva Chindiei din Târgoviște, după… 11 luni și speră. La ce? La vremuri mai bune.
Duminică, tot seara, cele două echipe cu trecut și palmares controversat, FCSB și C.S.U. Craiova, s-au întâlnit pe Arena Națională într-un meci care ar fi trebuit să fie unul în urma căruia „roș-albaștrii” să se apropie la 2 puncte de liderul CFR.
Nu a fost deloc așa căci Reghecampf și oltenii săi au pregătit meciul în detaliu și beneficiind de noroc, dar și de un portar în formă mare, Pigliacelli, au plecat cu toate cele trei puncte, luând o revanșă îndelung așteptată după nenumărate înfrângeri (uneori umilințe) din partea fecesebiștilor. A fost al doilea meci ca antrenor al craiovenilor al lui Laurențiu Reghecampf împotriva echipei la care s-a consacrat și cu care a obținut trei titluri de campion, iar victoria obținută i-a mângâiat orgoliul serios zdruncinat în viața personală, dar și în cea fotbalistică după acel 2-3 (nemeritat) de la Craiova din sezonul regulat.
Dacă în această seară (n.a.: articolul este scris luni, 04.04.2022 dimineața), CFR Cluj câștigă meciul din „Gruia” cu F.C.Argeș, patronul cu bani și cu oi multe își poate lua adio pentru al șaptelea an la rând de la titlul mult visat…
Din înțelepciunea populară un vechi proverb spune: „unde nu-i cap, vai de picioare” care i se adeverește și lui, dar și antrenorilor „ghiocei” pe care i-a pus la echipă în ultimii 6-7 ani de când el a devenit antrenorul „de facto” al echipei.
Aveți grijă de voi!
Și să nu uităm că la câteva sute de kilometrii de noi, copii, femei, oameni nevinovați sunt uciși pe stradă de brute cu chip de om care ascultă de ordinele unui dement care îndoliază o țară mare a Europei anului 2022…
Glorie Ukraina!
• Dan-Cătălin Săraru