Cum a ajuns maimuţa în vârful lanţului trofic?

• Exemplu de caz: tânărul liberal Victor Popescu

Foarte simplu! Ca şi Victor Popescu, a avut foarte multă baftă. Cum maimuţa a reuşit să treacă de la rădăcini de copaci la terci apoi la carne de căprioară, Victoraş a coborât din corcoduş şi a devenit imediat după aceea slugă la Dumitru Becşenescu, unul dintre cei mai sconcşi baroni ai Vâlcii şi, fără îndoială, cel mai slab parlamentar şi europarlamentar din istoria acestor meleaguri, ultra-îmbogăţit în condiţii cât se poate de discutabile.
Din postura de consilier şi de purtător de servietă al fostului deputat PC, Popescu a încercat să scape de lumea de jos, de mocirlă şi mediocritate, pozând într-un tip rafinat, şcolit… lula! Dincolo de aparenţe, omul a rămas acelaşi, un neica nimeni care făcea primii paşi în carieră ducând vorba între Dumitru Becşenescu şi Dumitru Buşe, cei doi străpâni ai săi care s-au şi despărţit la un moment dat tocmai pentru că lui Victoraş îi lipsea o „funcţie” extrem de importantă: caracterul.
După ce s-a ales praful de PC (fostul PUR), evident, din cauza unora ca el, Popescu s-a milogit multă vreme de cei de la PD-L să-l adopte. Scopul său era atunci unul singur: să ajungă consilier judeţean. Ştia el, probabil de la foştii săi stăpâni, ori de la tatăl său, primar şi afacerist prosper în Boişoara, că dacă ajunge în CJ dă lovitura cea mare. În final, pedeliştii i-au dat cu flit, lui Victor Popescu rămânându-i o singură variantă: PNL. Primit cu onoruri de bine intenţionatul Emilian Frâncu şi promovat de acesta în anii care au urmat, Victoraş a ajuns tot ce-şi dorea. De mai bine de doi ani, el este consilier judeţean. Bineînţeles că nici din această postură nu a făcut altceva decât să epateze, să arate cât de ridicol este ori să-i lovească pe la spate pe cei care l-au adus în lumea bună. Primul dintre ei, ştie o Vâlce întreagă, este chiar Emilian Frâncu, politicianul care i-a oferit cea mai mare rampă de lansare. Sigur, ne-am fi aşteptat ca un tânăr pe care, păcăliţi fiind, şi noi l-am promovat să se evidenţieze cu alte lucruri, serioase. Ne aşteptam ca, în CJ, acesta să vină cu propuneri, cu idei dintre cele mai strălucite, însă, bietul de el, în mai bine de 24 de luni, nu a fost în stare să ţină nici măcar o oră de audienţe, undeva în teritoriu, unde doreau muşchii săi. S-a limitat şi s-a mulţumit să bage în buzunar, lunar, câteva milioane de lei, pe care să le spargă apoi cu pipiţele pe la „OK” sau prin alte cârciumi din oraş. Asta a crezut Victor Popescu că e menirea lui. Ca şi maimuţa, probabil, a considerat că trebuie să ajungă în vârful lanţului trofic pentru a schimba legea firii, pentru a distruge totul în jur.
Din păcate, există posibilitatea ca, în viitor, cândva, astfel de maimuţe semi-evoluate să ajungă să conducă destinele unui judeţ. Culmea, ajutate de unii de pe la PSD, cum urma să se întâmple şi în urmă cu câteva luni, când social-democraţii vâlceni se rugau disperaţi de liberalii din BPT să-l susţină pe Popescu pentru funcţia de vicepreşedinte al CJ, în defavoarea lui Mircea Poenaru, care, spre deosebire de colegul său, nu e venit de la Boişoara cu bidonul pe conductă, a muncit, a construit şi nu şi-a trădat niciodată partenerii, colaboratorii, partidul.

Eduard Dulăcioiu