APELATIVE

OPINIA SPECTATORULUI

Nea Gigi, nea Jean, Piţi, Oli, sunt personaje cunoscute de iubitorii de fotbal şi nu numai de ei. Modul în care ne referim la persoanele care sunt numite astfel îmi lasă un gust amar când mă gândesc la relaţiile sportive care există la nivelul de performanţă pe care îl dorim cu toţii aducător de satisfacţii sportive.
Îmi aduc aminte de anii de liceu. Orele de educaţie fizică reprezentau în primul rând o modalitate de reîncărcare a bateriilor pentru a putea face faţă efortului pe care îl depuneam în bănci în sălile de clasă. Profesorii de specialitate erau, în general, tineri absolvenţi ai IEFS, apropiaţi de vârstă cu elevii adolescenţi, dar niciunul dintre noi nu îndrăznea să le spună acestora „nea Nelu” sau „nea Gigi”. Era un semn de respect unanim acceptat, chiar de către cei nonconformişti. La fel s-a întâmplat şi pe parcursul satisfacerii stagiului militar, obligatoriu în acea perioadă, când pregătirea fizică era asigurată de tinere cadre militare, de regulă subofiţeri sau cel mult locotenenţi. Nici măcar nu ne gândeam că putem să-i tutuim, deşi erau aproape de aceeaşi vârstă. Veţi zice că erau alte vremuri şi că acum e democraţie. Fals! Fără a ţine cont de cea mai elementară regulă de bun simţ, nu se poate crea un climat favorabil performanţei. Cât timp ne vom apela, indiferent la ce nivel, cu „nea Gigi, nea Ando, Piţi, Oli, Dorinel sau Meme, nici rezultatele nu vor fi cele aşteptate. Închipuiţi-vă ce s-ar întâmpla dacă un jucător de la Manchester United, atunci când i s-ar adresa renumitului Sir Alex Ferguson, i-ar spune „nea Alex”! Credeţi că a doua zi va mai face parte din echipă?
Pare un lucru minor, dar de aici decurg şi alte aspecte ce concură la un mod profesionist de a aborda înalta performanţă. Grav este că tonul îl dau cele două ziare de sport de la nivel central şi canalele de televiziune cu acoperire naţională, iar până la gură jucătorilor, oamenilor de sport şi spectatorilor nu mai e decât un pas! Păcat, mare păcat!

Iulian VERNESCU