Despre antrenori adevarati
Scrisoarea săptămânii
Foarte mulţi consideră că parcursul foarte bun al echipei Sportul Rm. Vâlcea se datorează şi unei persoane care odată numit la conducerea acestei echipe a creat ceva neîncredere în rândul susţinătorilor şi bineînţeles şi o îndoială în capacităţile profesionale a acestui om. O echipă formată din jucători cu personalitate, capricioşi cu o situaţie financiară destul de bună îi creează oricărui antrenor fiori şi în acelaşi timp rişti să ai şi un complex de inferioritate în faţa lor, datorită acestor probleme care nu ţin neapărat de valoare cât de mediul în care lucrezi.
Iată că încrederea acordată acestui om care se numeşte Iulian Dincă, un antrenor modest, de caracter care îşi vede de treaba lui, s-a lăsat cu urmări pozitive aflându-se cu echipa sa pe primul loc după terminarea turului de campionat. Nu a făcut şi nu face niciodată tam-tam în presa sportivă că este mare antrenor, are rezultate şi la nivelul copiilor şi juniorilor (aici un merit al său este şi în faptul că susţinerea financiară vine mai mult din partea părinţilor, această condiţionare nefiind valabilă şi în cazul altora care sunt angajaţi ai cluburilor). Nu putem trece cu vederea că în jurul acestei frumoase echipe Sportul Rm. Vâlcea circulă fel şi fel de zvonuri, eu zic nefondate că meciurile lor nu ar fi câştigate pe teren. O palmă dată celor care mai gândesc în felul acesta a fost victoria în faşa CSM-ului.
Vă spun sincer mă bucură succesul acestui antrenor Iulică Dincă, mă întristează faptul că nimeni nu mai apreciază la ora actuală oamenii de caracter modeşti, de bun simţ şi oricând dispuşi să spună „Da” atunci când se apelează la ei, indiferent de oră şi moment.
A reuşit să insufle şi jucătorilor săi acelaşi calm al său de tip ardelenesc, a dovedit prin capacitatea sa că poate fi un bun antrenor şi la nivelul seniorilor. Invidioşii nu vor întârzia să apară, locul acestuia este invidiat, dar sunt convins că atât conducerea cât şi jucătorii vor aprecia atât valoarea acestui om şi încrederea în capacitatea profesională. Eu, unul îi doresc succes!
P.S. Zilele acestea am primit o replică din partea unui domn care a fost cândva la conducerea arbitrajului (îi plăcea să facă delegări) care a revendicat şi câştigat o parte din terenul de fotbal de la Păuşeşti-Otăsău lăsând comuna fără echipă de fotbal, care a promovat arbitrii fără nici un viitor, preocuparea dânsului fiind mai mult îndreptată spre un lung şir de procese (de revendicare a terenuri). Acesta părea oarecum invidios pe persoana mea că articolele mele ar fi prea publicate de dumneavoastră, că ar fi scrise de altcineva şi aşa mai departe. Omul este trecut de prima tinereţe, m-am oferit chiar să-i fac portretul robot (de faţă cu el) în presă să ştie lumea că încă mai există. Nu are rost să-i rostesc numele că îi fac reclamă gratuită, dar îi ofer recompensă celui care îi descoperă numele. Poate fi descoperit şi interpretat ori de câte ori gura îi miroase a usturoi pentru a masca eventualul miros bahic.
Dănuţ OMEAG
