Promovare muncita, nu cersita!

Opinie sub panou

Promovare muncită, nu cerşită!

Ceea ce a decis federaţia română de specialitate poate fi considerată drept o reparaţie morală faţă de gruparea antrenată de profesorul Cristi Achim. Furaţi cu zâmbetul pe buze de nişte arbitri care au vrut cu tot dinadinsul să decidă, uneori, câştigătoarea, alta decât formaţia vâlceană, desigur, tinerii baschetbalişti vâlceni aveau nevoie moral să li se dea o şansă. Gândiţi-vă ce ar fi însemnat ca din toamnă CSS SCB să se întoarcă în Divizia B. Ar fi fost aceeaşi poveste, dar parcă, totuşi, cu un iz mai amar. Adică, urmam să jucăm din nou cu echipe din astea precum Marcelo Bene Calafat. Băieţii, conştienţi de valoarea lor şi ştiind că p’ăştia i-ar bate şi în somn, n-ar mai fi abordat meciurile respective cu seriozitate. Ar fi apărut, poate, şi sentimentul de frustrare pentru faptul că n-au fost primiţi în lumea bună a baschetului naţional. Toate astea ar fi dus, cu siguranţă, la o plafonare a jucătorilor care în sinea lor poate şi-ar fi spus „cât o să mai jucăm cu echipele astea?!” Nu se poate spune că accederea în prima divizie e una cerşită. Nici pe departe. E una muncită şi pe deplin meritată. Cine a văzut meciurile din turneul final ce au avut loc la Rm. Vâlcea şi-a dat seama de diferenţa clară de valoare dintre echipele ce au venit aici şi gruparea gazdă. Sigur, cu o excepţie, cea care s-a numit CS Otopeni. Apoi, au mai fost şi meciurile alea două cu Rapid. Echipa de sub Podul Grant n-a fost clar mai bună decât vâlcenii. Doar că a contat arbitrajul, în special în meciul de la Vâlcea, şi apoi lipsa de experienţă a tinerilor noştri baschetbalişti. Toate, însă, se pot remedia. Mă gândesc şi la faptul că acum fiind în prima divizie arbitrii nu ne vor mai trata ca pe ultimele hahalere, şi apoi la faptul că echipa va căpăta experienţă. Şi doar aşa poate căpăta experienţă, jucând la un nivel superior. Va fi greu la început. Probabil că vor fi înfrângeri la scor pentru echipa noastră, învăţată cu victoriile. Vor fi şi voci care vor arăta acuzator, fie şi în glumă, spre echipă, şi care vor spune că ar fi fost mai bine să joace în „B”. Total fals. Totdeauna, pentru a tinde spre o eventuală performanţă, trebuie să ţinteşti în sus. În special în sport, axioma e cu atât mai valabilă. Cristi Achim ştie ce are de făcut. E conştient de faptul că va fi greu, infinit mai greu faţă de sezonul trecut. Trebuie, însă, felicitat în special pentru tăria cu care a crezut că se poate. Şi a reuşit. E, repet, meritul tuturor, şi al său, şi al băieţilor, dar şi al domnului Enache, cel care a crezut cu nebunie, aş spune, în băieţi. Sigur, e greu să ajungi sus, dar e mai greu să te menţii. Iar Achim şi băieţii săi sunt conştienţi acum că dacă au ajuns aici, nu trebuie să se facă de râs. Gândiţi-vă, acum, la partea plină a paharului. Cristi Achim spunea adesea că e convins că baschetul masculin face săli pline şi că aşa va fi şi la Vâlcea. Cred şi eu, devreme ce în Polivalentă vor veni acum echipe care au făcut istorie în acest sport, în România. Şi mă gândesc aici la Asesoft Ploieşti, Poli Carbochim Cluj şi, de ce nu, revelaţia de anul trecut a campionatului, Atlassib Sibiu. Va fi un spectacol frumos, sportul în general trebuind a fi considerat un spectacol. Un spectacol pe care Vâlcea trebuie să-l aprecieze şi să-l trateze ca atare.