Examen de foc pentru noua generatie de voleibaliste de la CNMB

Examen de foc pentru noua generaţie de voleibaliste de la CNMB

* la turneul internaţional de la Aquiterme, echipa soţilor Mărgărit s-a clasat doar pe locul 13

Echipa de volei feminin a Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân”, pregătită de soţii Marius şi Nicoleta Mărgărit, a participat recent la puternicul turneu internaţional de la Aquiterme (Italia). Cu un lot extrem de subţiat valoric şi numeric, gruparea vâlceană nu a mai avut aceeaşi comportare de excepţie precum s-a întâmplat în anii precedenţi. La capătul unui drum lung şi obositor, vâlcencele nu au izbutit să se refacă suficient de bine pentru a face faţă în această întrecere juvenilă de elită pe plan european. Elevele soţilor Mărgărit au izbutit să se claseze la finalul competiţiei abia pe locul 13 între cele 24 de echipe care-au luat startul la categoria de vârstă Under 18.
Peripeţii pe drumul spre Aquiterme

„A fost cea mai slabă participare a echipei noastre”, a apreciat la întoarcere antrenorul Marius Mărgărit, iar apoi a adăugat: „Din păcate, deplasarea în Italia a fost presărată cu foarte multe ghinioane. Instalaţia de aer condiţionat a microbuzului s-a defectat în timpul deplasării, aşa că am mers practic într-o saună două zile, vreo 2000 de kilometri, traversând România, Ungaria, Austria şi Italia, pe o vreme foarte caldă. În plus, am trecut prin cea mai mare umilinţă a vieţii mele, stând peste zece ore în vămile din Ungaria şi Austria, pentru simplul fapt că eram români, nu pentru altceva. Nu am înţeles această atitudine a vameşilor faţă de echipa noastră. Eram o delegaţie de sportivi, se vedea că nu mergeam nici cu afaceri, nu aveam treabă nici cu lucruri de contrabandă, ne deplasam doar la un turneu internaţional. A fost un stres fantastic! Pe lângă căldură, a existat aşadar la dus şi acest stres, pentru că elevele ne întrebau mereu: «Ce se întâmplă, de ce nu ne dau voie să trecem? Ce-am făcut?». «N-am făcut nimic, suntem români şi nu avem voie să trecem prin Ungaria şi Austria!», le-am răspuns”.

Cea mai bună jucătoare a rămas acasă
Un alt lucru care-a afectat în mod esenţial evoluţiile grupării de la poalele Capelei la turneul de la Aquiterme a fost generat de absenţa celei mai bune jucătoare din echipă, Andreea Costache. Profesorul Marius Mărgărit ne-a explicat succint ce s-a întâmplat în acest caz: „Andreea Costache nu a plecat cu noi cu microbuzul pentru că a susţinut examenul de capacitate, dar a avut bilet de avion pe cursa AllItalia, Bucureşti – Milano. Din păcate, nu a fost lăsată să se urce în acel avion şi nu a putut ajunge la această competiţie, pentru că biletul nu era plătit «dus-întors», ci numai «dus». Atunci când am cumpărat tichetul, care ne-a costat şapte milioane de lei, nu mi-a spus nimeni că trebuie obligatoriu să luăm un bilet «dus-întors». Mi-au dat un bilet «dus» pentru că Andreea trebuia să se întoarcă în ţară împreună cu noi cu microbuzul. Era deci firesc să cumpăr numai biletul «dus»!”. În această situaţie, soţii Mărgărit nu au putut conta la Aquiterme decât pe nouă voleibaliste.
 Oboseala şi-a spus cuvântul

Din cauza deplasării în condiţii improprii, tinerele voleibaliste de la CNMB nu au reuşit să se recupereze în timp util pentru a intra pe teren în deplinătatea forţelor lor. În prima zi, vineri, au jucat pe rând cu echipele Sporting Parela, cu PGS Vela şi-n cele din urmă cu Bergia Luciva Voltri, în faţa cărora au pierdut de fiecare dată cu 2-0. Sâmbătă, când au întâlnit Casati Arcore şi Sokol Pisek Ceco (din Cehia), vâlcencele şi-au mai revenit, câştigând de două ori, cu acelaşi scor (2-0). În fine, duminică, jucătoarele noastre au fost iarăşi înfrânte, de data aceasta de formaţia Plastipol Ovada, care le-a învins cu 2-1, ultimul set fiind câştigat greu de adversare cu 15-13.

„Am ajuns foarte obosiţi şi stresaţi. N-am avut timp de recuperare, pentru că joi a avut loc deschiderea turneului, iar vineri am jucat deja primele trei meciuri, la orele 9, 11 şi 13, pe care le-am pierdut. Echipa nu era însă nici la jumătate din capacitatea fizică. Deşi au fost 11 săli de concurs, noi am avut iarăşi ghinionul să jucăm în «sala-balon», unde erau 32 de grade, şi vă daţi seama ce înseamnă să joci la o asemenea temperatură! Fetele erau sleite, nu aveam ce să le cer mai mult, pentru că mi-am dat seama că asta este tot ce pot da în prima zi. Au fost de nerecunoscut, dar eu am înţeles de ce, am înţeles această problemă, nu am avut nimic să le reproşez! Pierzând toate cele trei meciuri din grupă, bineînţeles că am trecut în partea inferioară a întrecerii, în turneul pentru locurile 13-24. A doua zi, sâmbătă, fetele şi-au mai revenit şi am reuşit să câştigăm două meciuri, după care, ultima partidă am pierdut-o la mare luptă, cu 2-1. Cu toate acestea ne-am clasat pe locul 13, la punctaveraj”, a mărturisit în continuare profesorul Mărgărit.

Câştigătoarea întrecerii la categoria de vârstă Under 18 a fost, ca şi anul trecut, echipa Volley Genoa VGP. În 2005, vâlcencele chiar s-au confruntat cu genovezele în semifinale, meci pierdut atunci de fetele noastre cu 2-0.

Cel mai puternic turneu juvenil din Europa

„La turneul internaţional de la Aquiterme au participat în total 83 de echipe, din ţara gazdă, din Cehia, Slovenia şi România, împărţite pe patru categorii de vârstă. La fete au fost 21 de echipe la Under 14, 28 la Under 16 şi 24 la Under 18. Din păcate, noi am participat la categoria Under 18, deoarece aveam în lot o jucătoare, Romina Pietrariu, care depăşea vârsta de 16 ani. Practic, toate celelalte fete erau junioare II, puteam participa la Under 16, unde am fi avut mult mai multe şanse la locurile fruntaşe. La acea categorie sigur intram în primele şase, aşa cum ne-am propus la plecare”, s-a mai confesat Marius Mărgărit.
„Chiar şi aşa, locul 13 nu ne deranjează. Cele nouă fete care-au jucat au încercat să facă tot ce se poate la acest turneu. Consider că totuşi clasarea la jumătatea clasamentului este un rezultat bun pentru prima participare a lor la o asemenea întrecere de anvergură. Câteva dintre ele au impresionat prin evoluţia pe care-au avut-o acolo. Au fost câteva sportive care s-au remarcat, iar la acest capitol zic eu că Paraschiva Parpandel şi Ioana Mircioagă au avut evoluţii bune. Ne pare rău că anul acesta nu am reuşit să obţinem medalii, nici nu am avut acest obiectiv, eram conştienţi de tinereţea echipei, dar la anul totul va fi altfel. O să mergem pe categoria noastră de vârstă şi o să tindem, dacă nu la o medalie, măcar la unul dintre primele şase locuri. Avem o generaţie tânără, bună, de perspectivă şi cred eu că pe lângă rezultatele din campionatele naţionale, o să obţină şi rezultate excelente la acest turneu internaţional. Pentru noi, deocamdată, este foarte important că am participat, că fetele au văzut ce înseamnă voleiul în Italia, cum se comportă toate sportivele. Cum au reacţionat fetele la o asemenea presiune? Au căpătat curaj jucând în aceste condiţii, pe care nu le întâlnim la noi în România, unde se joacă un meci pe săptămână, duminica, nu trei meciuri pe zi. În Italia a existat în plus şi o altă temperatură, era şi o umiditate foarte mare, care alăturată căldurii sufocante le afecta. Practic, le vedeam că nu mai pot respira, deci efortul fizic a fost cu totul altul decât în ţară”, a conchis profesorul Mărgărit.

Toate echipele au fost premiate

Aşa cum era normal, pentru o întrecere de asemenea anvergură, organizatorii nu au neglijat nici un detaliu, festivitatea de deschidere, iar apoi şi cea de închidere captând toată atenţia oamenilor din micuţul orăşel Aquiterme. „Festivitatea de închidere a fost cu adevărat fantastică, în fapt o premiere a tuturor celor 83 de echipe participante. Fiecare grupare, inclusiv cea care-a ieşit pe ultimul loc, a primit o mică cupă din partea organizatorilor. Totul s-a derulat în faţa a peste 2000 de spectatori prezenţi în sala centrală. Locurile pe scaune în această sală nu erau multe, vreo 500-600, dar pentru că finalele s-au jucat acolo la toate categoriile de vârstă, au fost atât de mulţi spectatori încât aceştia stăteau până la marginea terenului de volei. Practic, nu mai era loc să arunci un ac! Am văzut încă o dată că la Aquiterme se trăieşte prin acest turneu, nu mai e nimic interesant în altă parte. Părea că tot oraşul se află în acea bază sportivă! Ni s-a cântat de două ori imnul României, la deschidere şi la închidere, când s-a înălţat de altfel şi drapelul ţării noastre”, .

Şeful delegaţiei vâlcene la turneul internaţional de la Aquiterme a fost chiar directorul general al CNMB, Cătălin Pană, iar acesta, aşa cum afirmă tot profesorul Marius Mărgărit, a rămas cu impresionat de atmosfera creată de organizatori: „Directorul liceului nostru mi-a zis că nu şi-a imaginat vreodată că se poate face o competiţie atât de reuşită având atâtea echipe la start. E extraordinar cât de mult înseamnă acest turneu de volei de la Aquiterme. De aceea i se şi spune de fapt Festivalul European de Volei, pentru că este recunoscut drept cea mai mare competiţie de juniori, organizată la nivel de club în Europa. Mai sunt turnee organizate în Spania, Olanda, dar unde participă de regulă 12 sau 24 de echipe”.

În 2007, în alte condiţii

Altfel, delegaţia vâlceană a beneficiat încă o dată la Aquiterme de toată generozitatea italienilor. „Gazdele noastre au fost minunate, ne-am simţit extraordinar de bine acolo, pentru că pe lângă românii din Peninsulă, am primit toată atenţia cuvenită din partea fostei jucătoare a liceului, Diana Chesoiu, membră în Consiliul de Organizare a turneului. Italienii au fost extrem de ospitalieri, în frunte cu organizatorul principal al turneului, Ivano Marenco. Ne-a făcut mare plăcere să-i simţim aproape, iar eu nici nu concep ca la anul să nu mergem din nou la Aquiterme deşi, la un moment dat, m-am îndoit că vom mai participa şi în 2007 dacă vom întâmpina aceleaşi greutăţi la deplasare. Poate că atunci, fiind şi noi în Uniunea Europeană, nu vom mai fi trataţi ca ultimii oameni de pe continent. Mulţumesc firmei Urban, care-a susţinut financiar această deplasare în Italia, în speţă directorului general Theodor Florescu şi lui George Pirnea, oameni fără de care poate că nu am fi ajuns şi anul acesta la Aquiterme”, a încheiat Marius Mărgărit. Drumul de întoarcere a fost la fel de greu ca şi cel spre Italia. De data aceasta, delegaţia vâlceană a stat mai puţin prin vămi, dar în schimb căldura a fost infernală. La Aquiterme s-a încercat repararea microbuzului, dar nu s-a putut, iar voleibalistele au revenit acasă în aceleaşi condiţii improprii.

Nicolae CIUCESCU