CET Govora vrea din nou performanta

CET Govora vrea din nou performanţă

* preşedintele Dorin Vlad promite că echipa de baschet pe care-o conduce va fi iarăşi o forţă în Divizia A

Echipa de baschet feminin CET Govora a traversat în 2005-2006 un sezon de tranziţie, soldat şi cu o clasare destul de inferioară, cea mai slabă din istoria clubului vâlcean. În viitoarea ediţie a Diviziei A, echipa pregătită de Doru Moise va avea o cu totul altă faţă şi bineînţeles şi alte obiective. Recent, am purtat o discuţie detaliată cu preşedintele clubului vâlcean, Dorin Vlad, în care-am trecut în revistă toate aspectele importante legate de sezonul trecut şi bineînţeles despre cel care urmează.

Ghinionul „magic”

* La începutul sezonului trecut pronosticaţi un loc 5-6 pentru CET Govora, dar până la urmă, totul „s-a rupt” în final, iar echipa a terminat tocmai pe 8. E prea puţin pentru valoarea echipei sau e o clasare normală?
– Pentru lotul pe care l-am avut este o clasare sub posibilităţi, asta e clar. Nu putem zice că s-a „rupt” ceva, pur şi simplu am avut ghinion la un meci, pe care nu l-am tratat serios, cu o echipă pe care am bătut-o întotdeauna. Dar, aşa a fost să fie, am fost prea siguri de victorie şi de aici s-a întâmplat necazul, cu o clasare atât de jos…
* E vorba de meciul cu Magic Sibiu, nu-i aşa, un eşec care-a survenit tocmai atunci când se spunea că echipa e în grafic?
– Da, a fost o conjunctură nefericită. Dar vreau să revedeţi în replică scorul şi felul cum s-a jucat cu Biandra Târgovişte, în play-off. Noi, echipa de pe locul 8, le-am pus multe probleme. În mod normal, aşa cum recunosc toţi cei care se pricep la fenomen, eram de locul 5 sau chiar 4, dar ne-am împiedicat când nu trebuia. A fost un sezon marcat de neîmplinirea asta, dar faptul că antrenorii au ştiut să le potenţeze pe fetele tinere, lucru pe care ni l-am dorit de fapt la începutul campionatului, s-a concretizat în obţinerea unei clasări extraordinare: locul 2 la junioare.
* Ce a fost bun şi ce a fost rău în sezonul precedent la nivelul echipei?
– La capitolul negativ pot spune că am avut neacoperite postul de pivot şi parţial pe cel de coordonator. La începutul campionatului, după câteva meciuri, s-au accidentat pe rând, la un interval de două etape, Ana Maria Mezaroş şi Magda Moise. Faptul că ele nu au mai revenit la adevăratul potenţial decât aproape de finalul campionatului ne-a făcut să pierdem multe meciuri la câteva puncte, pe care în mod normal le-am fi câştigat. Cu cele două în teren precis aveam cel puţin trei victorii în plus şi o clasare pe locurile 4-5.
* Şi la polul pozitiv ce ar putea fi trecut?
Faptul că cei doi antrenori au avut un sezon în care noi nu le-am oferit prin transferurile făcute decât, să zicem, o singură jucătoare consacrată, Silvia Ondreikovics. Şi încă trei sau patru jucătoare aduse, fără calităţi deosebite şi fără un stil de joc care să le situeze într-un „cinci” de bază. Totuşi, Doru Moise le-a adus pe aceste jucătoare la un nivel valoric extraordinar. A fost aşadar o muncă deosebită depusă de Moise, dar aş putea să spun că acesta e lucrul bun al anului trecut: am arătat că în primul rând antrenorul e cel care aduce victoriile. Abia apoi vin spiritul de echipă şi valorile individuale. Ca să completez, de asemenea, cei doi antrenori de la echipa de junioare soţii Antoaneta şi Mihai Toma, au avut până la urmă satisfacţia culegerii roadelor unei activităţi de foarte mulţi ani, vreo 5-6, de când au crescut nişte jucătoare de la 12-13 ani până au ajuns iată pe locul 2, adică devenind vicecampioane naţionale.

Silvia Ondreikovics rămâne la Vâlcea

* Aţi vorbit de Silvia Ondreikovics ca fiind singura jucătoare mai consacrată pe care aţi adus-o în lot. V-a mulţumit evoluţia ei, ţinând cont că a avut toată încrederea din partea antrenorului Moise?
– Ea şi-a adus un aport important în meciurile când am avut nevoie, dar abia pe finalul sezonului s-a reuşit aducerea Silviei la nivelul psihologic cerut. Este în mod sigur o jucătoare cu calităţi tehnice deosebite, dar cu ajutorul antrenorului principal a înţeles că trebuie să fie şi psihologic la înălţime şi sperăm ca odată cu începerea campionatului viitor să câştige în plus şi la capitolul acesta.
* Să înţelegem că ea va mai juca şi-n sezonul viitor la Vâlcea?
– În proporţie de 80 la sută rămâne aici, pentru că până în vacanţa pe care-am acordat-o jucătoarelor ne-a spus că nu a apărut nimic care s-o facă să se gândească la altă echipă. În afara ei, mai sunt nişte mici amănunte şi mici considerente, care puse cap la cap pot duce la hotărâri ale unor jucătoare sau intenţii de a părăsi echipe, dar noi sperăm că şi-au dat seama că lucrează cu un antrenor deosebit şi că echipa a căpătat foarte multă încredere în forţele ei proprii.
* În privinţa căror alte jucătoare mai aveţi certitudinea că vor rămâne la CET Govora şi-n următorul an competiţional. Sau mai bine zis, pentru că e mai simplu de răspuns, cine nu va mai continua aici?
– Din păcate, Magda Moise resimte în continuare accidentarea pe care-a suferit-o şi încă nu ştim dacă mai poate juca, dacă va mai avea puterea fizică să evolueze la acelaşi nivel. Ea are 38 de ani acum, e o luptătoare, sunt convins că-şi doreşte să rămână, dar vom vedea dacă reuşeşte să-şi revină din punct de vedere fizic.
* Acum Magda Moise putem spune că nu mai are decât satisfacţia de a juca şi de a da o mână de ajutor echipei, pentru că performanţele şi le-a atins demult…
– Sigur, fără discuţie că aşa e, nu trebuie să uităm că la Vâlcea avem două familii care s-au dăruit exemplar în timp pentru baschet şi sunt convins că dacă s-ar retrage îi va fi foarte greu Magdei Moise să stea departe de fenomen. Cum s-a întâmplat şi cu Antoaneta Toma, care şi acum tânjeşte după teren, după mingea de baschet!

Vine doar o jucătoare experimentată

* Mai aveţi şi alte incertitudini în lotul de jucătoare?
– Am purtat deja o discuţie în preambul pentru perioada de transferări şi pentru începerea pregătirilor pentru viitorul sezon, iar în câteva cuvinte nu pot să vă spun decât că sunt jucătoare care, să zicem aşa, bat pasul pe loc! Aici este problema noastră şi ne mai gândim dacă din transferările pe care le vom realiza în această vară vom acoperi posturile pe care evoluează aceste fete mai puţin folosite. Poate că atunci o să încercăm să le spunem unora că nu mai putem continua aşa, că este păcat că nu evoluează la un potenţial de vârf şi ne vom despărţi de unele.

* Cum ar fi Flavia Marchiş, de exemplu, care nu a arătat nimic la Vâlcea în sezonul trecut?
– Nici în cazul ei nu e nimic sigur. Încă de când am adus-o am avut neplăcuta surpriză să ni se spună din mai multe locuri, de la mai multe echipe pe unde a fost, de la Dej, Sibiu sau Târgovişte, că nu s-a reuşit aproape nimic cu ea, deci nu a evoluat în bine absolut deloc. Noi, împreună cu antrenorul am transferat-o la începutul anului trecut tocmai din dorinţa asta de a demonstra că e păcat ca la un asemenea fizic, la o aşa statură, să nu încercăm să o facem să evolueze în bine. Acum nu pot să zic că s-a văzut clar o creştere, dar cu toate acestea a făcut paşi înainte, asta e clar, şi chiar antrenorul Doru Moise a spus că mai putem să mai avem răbdare cu ea. Prin urmare, faţă de lotul de anul trecut, totul depinde de cele 2-3 transferuri pe care ni le dorim parafate. Încercăm să vedem în vara aceasta evoluţia celor de la lotul naţional. Aici vorbesc direct de Adina Pop şi mai ales de Bianca Barbu. Mai aşteptăm de asemenea să vedem reacţia antrenorului Moise şi modul cum o priveşte pe Alina Funieru, care este de asemenea o jucătoare de perspectivă. După perfectarea transferurilor pe care le avem în plan, abia atunci vom putea spune precis la care jucătoare renunţăm.
* În locul fetelor la care aveţi de gând să renunţaţi pregătiţi aşadar câteva transferuri?
– În primul rând e vorba de Laura Bocoş,  pe care suntem foarte aproape de a o legitima, dar mai avem în vedere să aducem încă o jucătoare, de la ICIM Arad. Am vorbit cu oficialii echipei de acolo de aproape o jumătate de an pentru un pivot, dar s-a ivit o situaţie puţin mai neplăcută pentru noi acum. La ei s-au stricat puţin lucrurile pentru că cele două jucătoare din Senegal, care au confirmat către finalul campionatului trecut, mai ales că au ajutat foarte mult la câştigarea titlului, se pare că au unele probleme cu revenirea în România. S-a întâmplat ceva cu nişte vize de şedere, nu se ştie dacă mai pot conta pe ele şi atunci se va schimba puţin şi politica clubului din Arad vizavi de jucătoarele proprii. Dar dacă vom aduce totuşi un pivot de acolo va fi un câştig mare pentru noi, pentru că acela e postul cu probleme la CET Govora. Mai urmărim în plus o junioară, al cărui nume chiar nu pot să-l divulg, e-n lotul naţional, e de mare perspectivă, joacă pe postul de extremă. Vreau să o vedem acum când vine cu lotul de junioare la Rm. Vâlcea, iar antrenorul Doru Moise poate să-şi facă o părere în privinţa ei.
* Ce spuneţi de schimbarea liderei la nivel naţional, ICIM Arad a înfrânt Biandra Târgovişte, asta după ce în sezonul anterior bănăţencele au avut o cădere fantastică şi au terminat pe la jumătatea clasamentului?
– Eu sunt de puţini ani în baschet, vreo 5, dar vreau să vă spun că în perioada de când e antrenor Doru Moise la CET Govora am avut ocazia, şi nu am pierdut nici un meci din deplasare, inclusiv în turneul pe care l-am făcut la Arad, să-l cunosc pe patronul firmei ICIM, care sponsorizează clubul, domnul Faur, care este un om deosebit şi care are o politică foarte clară în privinţa baschetului. Acum 5-6 ani, Moise a câştigat două titluri la Arad, până să înceapă dominarea celor de la Livas Târgovişte şi este foarte bun prieten cu domnul Faur. Am urmărit împreună timp de un an şi jumătate ce politică şi cum duce la îndeplinire tot ce şi-a propus acest om. A mers pe întinerirea lotului şi de aceea ne-am ghidat şi noi pe stilul lor, cu 2-3 jucătoare de experienţă, în rest numai jucătoare tinere, cu dorinţă de victorie şi de afirmare. Acest plan a fost într-adevăr o sabie cu două tăişuri, pentru că în campionatul anterior s-au situat destul de jos în clasament. Politica a dat roade în timp şi, anul acesta, au jucat cu o dorinţă extraordinară de a demonstra că nu numai banii pot să aducă un rezultat notabil. La Arad au fost într-adevăr nişte salarii pentru câteva jucătoare destul de bune, însă în orice caz nu comparabile cu cele de la Târgovişte. Dar tinereţea şi ambiţia, împreună cu politica sponsorului de care v-am vorbit i-a făcut să aştepte un an, să aibă încredere şi să câştige acum un campionat în care cei de la Biandra au crezut în continuare că pot să învingă şi fără să exceleze.
* În afară de 2-3 jucătoare, într-adevăr la Arad n-au fost prea multe vedete în echipă?

Aşa e. Şi jucătoarele respective le putem număra efectiv pe degete. Au fete în lot care nu sunt vedete cu nume, ci sunt valori, au strâns din dinţi când a fost greu, iar acum când au câştigat au făcut-o decent şi au făcut-o foarte frumos din punct de vedere sportiv şi nu cu „aere de vedete”. Luaţi-le în calcul de exemplu pe Anemarie Pârău şi pe Bianca Drăguş care niciodată nu „au sărit calul” în ceea ce priveşte „aerele de vedete”. Pe lângă ele a mai fost Ildiko Nagy, care s-a accidentat în finalul campionatului. E de reţinut că niciodată nu s-au bătut cu pumnul în piept, nici în declaraţii şi nici în comportament, şi-au văzut de treabă. Şi o să vedeţi că nici performanţa aceasta nu le va afecta din punct de vedere sportiv, pentru că ele continuă să fie la fel de modeste şi după un rezultat deosebit de remarcabil.

Încă o echipă în Divizia A

* Când începe sezonul viitor al Diviziei A? Din câte ştim, vineri, 23 iunie, a avut loc la sediul federaţiei o şedinţă în care s-a discutat probabil şi despre aşa ceva?
– S-au făcut deocamdată doar propuneri, dar nu s-a hotărât nimic pentru că nu s-a consemnat o prezenţă cum s-a dorit, au participat mai puţin de jumătate dintre delegaţii echipelor, aşa că Adunarea Generală se va repeta pe 10 iulie. Despre campionat se va decide ca startul să fie întârziat puţin, va începe probabil la mijlocul lunii octombrie, pentru că trebuie să fie lăsat loc naţionalei să se pregătească pentru că-n toamnă au loc calificările pentru Campionatul European. Nu s-a hotărât nimic nici în ceea ce priveşte numărul de echipe din prima ligă, deşi se doreşte a mai fi inclusă încă una, ca să fie 12 în total, aşa cum reiese din programul pe care vor să-l aprobe.
* Există vreo pretendentă la cel de-al 12-lea loc?
– Biandra Târgovişte, o a doua echipă din acest oraş, a câştigat Divizia B şi poate oricând să intre în prima ligă. Şi ar mai fi o formaţie din Alexandria, care-a jucat tot în Divizia B şi care doreşte să intre. Deci se poate mări oricând numărul de echipe, numai să fie dorinţă şi fonduri.
* Ce s-a mai întâmplat la nivel naţional, la celelalte echipe, Arad, Târgovişte, Olimpia, Sportul, Cluj-Napoca?
– Majoritatea antrenorilor şi oficialilor se plâng că fondul de jucătoare din ţară este din ce în ce mai mic. Se vorbeşte de trecerea la profesionism, iar oamenii din baschet cântăresc acum avantajele şi dezavantajele luării unei astfel de decizii. Avându-se în vedere că este un număr din ce în ce mai mic de jucătoare şi observăm cum an de an pleacă destule fete către SUA, unde au oportunitatea să se afirme, sau către campionatele puternice din Europa, se pare că aici este o problemă. Nivelul campionatului intern este relativ slab faţă de Europa şi nu sunt deloc semne că se poate schimba ceva. În acest sens, politica pe care-o duce Biandra, Aradul şi Olimpia, aducerea unor jucătoare de „afară”, le face să fie favorite la titlu pentru anul viitor. În rest, ierarhia dintre celelalte echipe va continua probabil cu Sportul, CET Govora, Clujul şi Rapidul. Aceste patru echipe se vor lupta pentru a pătrunde în semifinalele play-off-ului.

* Magic Sibiu nu mai contează?

– E greu de spus ceva în privinţa asta, pentru că şi-n această vară mai pot pleca de acolo jucătoare, nu neapărat la alte echipe din ţară, ceea ce ar fi de aşteptat, dar şi în SUA, pentru că majoritatea dintre ele sunt junioare.

Şcolile de baschet au viitor

* Există totuşi în continuare la Sibiu acea pepinieră de tinere talente care poate produce alte jucătoare valoroase?
– La acest capitol, lucrurile sunt de luat în seamă la Cluj-Napoca, unde e o pepinieră extraordinară, se vede asta şi prin echipa de junioare pe care o au, o adevărată şcoală de baschet. Chiar acum la Bucureşti am avut o discuţie foarte plăcută cu doamna Magdalena Jerebie de la Braşov, care-a plecat de la Cluj-Napoca acum doi ani. Nu mai e implicată în fenomenul baschetbalistic, în cel competiţional mă refer, dar are o şcoală de baschet, cu copii de 10-13 ani, şi chiar i-am spus că peste 2-3 sezoane o să fim printre primii care o să apelăm la ea şi mi-a promis că nu ne va neglija. Îşi face treaba foarte serios acolo şi având în vedere că sunt acum nişte lucruri care o indispun în baschetul românesc, doar atât îşi doreşte să mai facă: să crească tinere talente.
* Apropo de aceste şcoli de baschet, există vreun avantaj financiar, aşa cum se întâmplă la fotbal de exemplu?

– Fără discuţie că tot ceea ce se întâmplă la Cluj-Napoca va fi copiat şi în alte centre de baschet. Se încasează acolo sume foarte mari pentru jucătoare de perspectivă şi pentru fete tinere care pleacă în campionatele din Europa. Deci investiţiile sunt recuperate, fără discuţie, altfel, dacă nu s-ar merita, şcoala, care e deschisă de 4-5 ani, şi-ar închide porţile. Deci se câştigă foarte mult, mai ales pentru fetele care pleacă în campionatele din Ungaria, Germania, Belgia, şamd.
* Ştim că aici la Vâlcea totul a dat greş. Nu s-a putut crea o asemenea şcoală?
– Aici e cu totul altceva şi nu vreau să redeschid o rană, dar se pare că eforturile nu sunt centralizate. Chiar s-a spus la ultima Adunare Generală a federaţiei că e un lucru alarmant că în ţară nu există decât vreo opt Asociaţii Judeţene de Baschet. Şi asta e foarte grav! Noi, la Vâlcea, încercăm de un an de zile să o înfiinţăm, nu intru în detalii, dar nu există o dorinţă comună, o strategie. E un lucru neplăcut, dar să sperăm că poate ne dă Dumnezeu gândul cel bun şi uşor-uşor să încercăm să aducem lucrurile pe un făgaş normal şi la Vâlcea. De aici pleacă multe, dorinţa de a fi centralizată această activitate şi sunt sigur că am avea numai de câştigat din înfiinţarea acestei asociaţii. Eu mari speranţe în posibilităţile şi-n experienţa pe care-o are domnul Gogu Manolescu, care sunt convins că în scurt timp va face ceva pentru baschetul vâlcean.
* Ce-şi propune CET Govora pentru sezonul viitor, ştiind mai bine pe ce vă bazaţi în privinţa transferurilor?
– Ne dorim un sezon, e clar, mult mai bun decât precedentul, în care vrem să continuăm să arătăm o altă faţă. Doresc să vă spun că indiferent de transferurile pe care le vom face, indiferent cu ce lot vom începe, indiferent cum vom debuta în campionat, dorinţa conducerii administrative a clubului, a sponsorului în speţă, este aceea de a face o bună propagandă baschetului. Adică să arătăm că eforturile jucătoarelor se regăsesc prin ataşamentul pe care-l are publicul faţă de ele, să arătăm că o jucătoare foarte serioasă şi-n afara terenului este apreciată aşa cum trebuie. Că nu ne dorim vedete, ci vrem să fim ca o familie în care să crească tinerele talente, aşa cum trebuie să fie o echipă. De aceea au şi rămas la noi şi lucrează în continuare pentru CET Govora cele două familii, Moise şi Toma.
* Care e programul echipei în continuare, când are loc reunirea lotului şi ce cantonamente aveţi în plan?
– De luni, 3 iulie, echipa se reuneşte la primul antrenament, apoi aproape o lună, facem pregătire în oraş. Vom stabili împreună cu antrenorul Doru Moise şi vom vedea ce posibilităţi avem să facem iarăşi un stagiu de cel puţin 10 zile la mare. După care, în funcţie de timpul rămas vom merge câteva zile la munte. Am şi vorbit cu preşedintele de la Arad, ca în septembrie să organizăm şi noi şi ei câte un turneu şi să jucăm câteva meciuri amicale. Vom vedea dacă vom putea conta în pregătiri pe Silvia Ondreikovics, dacă ea nu va fi chemată la lotul de senioare, de asemenea şi pe junioarele care vor fi plecate în august la reprezentativele naţionale. În linii mari, aşa ar arăta programul nostru din această vară. Ne dorim în principal să avem cât mai multe meciuri de pregătire.
* Apropo de junioare, care-ar fi obiectivul echipei în viitorul sezon, ştiut fiind faptul că multe fete au depăşit această vârstă?

– Aici va fi destul de greu pentru noi să mai alcătuim o echipă puternică. Majoritatea fetelor îşi încheie junioratul, însă sperăm să participăm într-un campionat separat de tineret, pe care federaţia a promis că-l va pune la punct din această toamnă. Un fel de Divizia B de tineret, înfiinţată special pentru ca fetele aflate în primul an de după juniorat şi cele mai mici şi mai talentate să aibă posibilitatea de a avea meciuri în plus în picioare.

Nicolae CIUCESCU