MARILE ECHIPE (IX)

COLÞUL MICROBISTULUI

Am ajuns la finalul seriei de articole în care am prezentat marile echipe de fotbal din istoria fotbalului. Vom încheia cu echipa formată din cei mai buni fotbalişti ai tuturor timpurilor, pe fiecare post în parte.
În poartă îl avem pe Lev Yashin, rusul supranumit „păianjenul negru”. Cariera sa a început prost, cu un gol primit din degajarea portarului advers, după acest meci el trecând pe banca de rezervă şi reprofilându-se ca portar de hockey. A revenit în fotbal şi, deşi nu a câştigat titlul mondial, are un palmares de invidiat în cei 20 de ani de carieră: 812 jocuri la Dinamo Moscova, din care 207 fără gol primit, titlul olimpic, titlul european şi două semifinale de Campionat European şi Mondial. Yashin fost singurul portar care a luat Balonul de Aur în 1963.
Fundaş dreapta este brazilianul Djalma Santos câştigător a două Cupe Mondiale. Era de netrecut în apărare şi a rămas celebru prin incursiunile sale de pe banda dreaptă în anii ’50-’60. În centrul apărării îl regăsim pe germanul Franz Beckenbauer jucător polivalent, creditat pentru inventarea postului de „libero”. Component al titratei Bayern Munchen a anilor ’70, s-a remarcat prin stilul elegant de joc şi calităţile de lider absolut în teren ceea ce i-a atras numele de „Kaiser” – adică „Împaratul”. A câştigat Cupa Mondială atât din postura de jucător cât şi ca antrenor. Al doilea fundaş central este englezul Bobby Moore, căpitanul Albionului câştigătoarea Mondialului din 1966. „Se apăra ca un lord” spunea Pele despre cel care atunci când s-a lăsat de fotbal a suferit o depresie. Era fundaşul care nu urmărea corpul adversarului, ci doar mingea, fiind singurul care l-a deposedat pe marele Pele fără sa-l faulteze. Pe banda stângă a apărării avem un alt brazilian celebru: Roberto Carlos. 11 ani a fost component al Realului Madrid, echipă alcătuită din cei mai buni jucători ai anilor 2000 supranumiţi „galacticii”. A  participat la trei Campionate Mondiale şi a câştigat unul. Era cunoscut mai ales prin forţa cu care executa loviturile libere, mingea şutată de el căpăta traiectorii derutante, schimbându-şi direcţia chiar şi cu 45 de grade. A reuşit de mai multe ori să înscrie direct din corner.
Primul mijlocaş „all-time” este francezul de origine algeriană Zinedine Zidane, zis „Zizou”. Galacticul a câştigat cu naţionala Franţei un Mondial în 1998 şi un European în 2000. Eleganţa driblingului, echilibrul, pasele decisive şi loviturile libere perfect executate erau trăsăturile marelui jucător aflat printre cei patru fotbalişti care au marcat în două finale de Campionat Mondial. Diego Maradona este cel de-al doilea mijlocaş, argentinianul fiind inventatorul unei lovituri numite „rabona” (pasă executată cu exteriorul piciorului prin spatele piciorului de sprijin). A fost remarcat de public încă de la 12 ani, atunci când copil de mingi fiind jongla senzaţional cu balonul pe marginea terenului. În 1986, în Mexic, cucereşte cu Argentina titlul mondial, turneu în care a marcat două goluri celebre, ambele împotriva Angliei. Primul a fost marcat cu mâna, neregula fiind mascată de o săritura la cap, iar cel de-al doilea a fost înscris după o cursă de la mijlocul terenului în care a driblat şase englezi. „Mâna lui Dumnezeu” au titrat ziarele după controversatul gol al „butoiaşului atomic”, supranumit aşa datorita constituţiei compacte şi înălţimii reduse. Cariera sa a fost umbrită de mai multe scandaluri inclusiv legate de droguri. În cinstea decarului, cei care utilizează liftul în Buenos Aires spun „Maradona” pentru a indica etajul 10.
Considerat cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, Pele a debutat la 17 ani în naţionala „selecao” fiind singurul jucător câştigător a trei Mondiale. De-a lungul carierei a marcat 1201 goluri în 1276 de meciuri în toate competiţiile. Odată cu Pele, supranumit „perla neagră”, fotbalul a devenit „magie” el fiind şi cel mai cunoscut jucător de fotbal de pe glob. Atacant dreapta este inventatorul driblingului „Mane” Garrincha. S-a născut cu un defect la coloana vertebrală, având picioarele curbate, iar stângul era cu şase centimetri mai scurt decât dreptul, status care nu prevestea o cariera în fotbal. A fost unul dintre puţinii jucători  care au înscris direct din corner, pe care îl executa cu exteriorul ghetei, la fel ca şi loviturile libere. Era foarte agil (de aici şi porecla de „păsărica”/pitulice), a rămas singurul fotbalist care, după ce dribla adversarul, se întorcea pentru a repeta figura. Viaţa „diavolului şchiop” a fost scurtă, intensă, tumultoasă şi explozivă ca şi driblingurile sale unice. Într-un meci „îngerul cu picioare strâmbe” a driblat un adversar care s-a dezechilibrat şi a căzut pe gazon, iar după ce l-a ajutat să se ridice, l-a driblat din nou. Pe epitaful său scrie: „Aici odihneşte în pace cel ce a fost Bucuria Poporului”.
Leo Messi, actualul jucător al Barcelonei a produs senzaţie între 2008-2012 în celebra echipă a „extratereştilor”. În 2012 a devenit cel mai bun marcator al tuturor timpurilor într-un sezon, cu 72 de goluri. Cumpărat pe când era junior, catalanii s-au angajat să-i asigure un tratament cu hormoni de creştere pentru că era foarte mic de statură. Argentinianul are doar 1,67 m la 24 de ani şi e triplu câştigător al trofeului de cel mai bun fotbalist. Jucător de ambele picioare, un adevărat spiriduş în teren care trece cu uşurinţă de 4-5 adversari odată sau intră în combinaţii năucitoare pentru adversari. Ultimul mare jucător este Alfredo Di Stefano, poate cel mai complet fotbalist din istorie supranumit „săgeata blondă”. Deşi nu a participat la nici un Mondial, atacantul argentinian naturalizat spaniol a făcut senzaţie cu Real Madrid în anii ’50, atunci când a câştigat de cinci ori consecutiv Cupa Campionilor Europeni. Avea o rezistenţă fizică ieşită din comun, viziune în atac şi era un marcator pur-sânge. S-a retras din activitate la 40 de ani.
În ceea ce priveşte banca tehnică, antrenorul selecţionatei „all-time” este brazilianul Mario Zagallo, zis „profesorul” singurul om care a contribuit la câştigarea a patru titluri mondiale: două ca jucător, unul ca antrenor principal şi altul ca director tehnic. „Bătrânul lup” a fost deseori criticat pentru stilul defensiv ceea ce l-a făcut să spună: „În Brazilia sunt ridiculizat, iar în lume sunt considerat cel mai bun”.

• Ec. Gabriel ALBINARU