Liga a IV-a cu trei serii componente, o soluţie de viitor?
* Gheorghe Nadolu, inspector în cadrul DSJ Vâlcea, ne vorbeşte despre fotbalul practicat în urmă cu peste două decenii
În 1987, campionatele judeţene de fotbal din ţară au cunoscut o revoluţie la nivel organizatoric, vechiul sistem de joc fiind înlocuit cu un altul mult mai interactiv şi mai competitiv, care – de ce nu? – ar mai putea fi aplicat şi pe viitor, bineînţeles, în cazul în care s-ar mai dovedi a fi viabil. S-au constituit trei serii de „Elită” (Liga a IV-a), fiecare având câte 14 echipe. Ultimul eşalon valoric (Liga a V-a) abunda de echipe mici. În judeţul Vâlcea, îşi desfăşurau activitatea la finele anilor ’80 în jur de 150 de grupări (numărul acestora fiind aproximativ dublu faţă de cel din prezent). Ideea de a adopta un nou sistem a avut la bază faptul că tot mai multe formaţii de fotbal îşi făcuseră apariţia şi, în acelaşi timp, pentru că acestora le era destul de greu să efectueze deplasări lungi – de genul celor din prezent – de peste 100 de kilometri, dacă luăm cazul Brezoi – Bălceşti. Primele două echipe din fiecare serie mergeau la un turneu final ce avea loc pe terenul din Zăvoi, pentru a fi stabilită echipa care merita să promoveze. Acest sistem de joc a fost desfiinţat în 1991, atunci când au luat fiinţă asociaţiile judeţene de fotbal, iar Federaţia a impus noi reguli şi o altă organizare.
„Interesant la un campionat al Ligii a IV-a cu trei serii este că, deşi se ştia campioana cu o jumătate de sezon înainte, cum se întâmplă şi în momentul actual, bătălia pentru locul 2 – care ducea şi el la baraj – se ducea până în ultima clipă. Astfel, pentru a deveni mai interactivă s-a decis ca primele două să meargă la baraj”, ne-a declarat Gheorghe Nadolu, inspector în cadrul DSJ Vâlcea.
Gheorghe Nadolu mai spune că, în momentul actual, liga a patra cu trei serii componente nu este neapărat una oportună, însă numărul blaturile prezente pe toate stadioanele s-ar putea micşora. „Atunci, nu prea exista un interes atât de mare pentru blat, pentru că sistemul dictatorial de guvernare era destul de exigent şi nu-şi permiteau toţi să facă jocuri subterane. Divizia C de atunci era mult mai intens disputată ca acum. De exemplu, în momentul de faţă, chiar dacă nu ai o echipă prea bună, însă ai bani, poţi să promovezi. Interesul material primează în schimbul satisfacţiei de a juca fotbal. Înainte de ’89 toţi jucătorii erau angajaţi, astfel că fotbalul era o pasiune pentru ei şi nu o sursă de venit. Din păcate, fotbalul a devenit doar o afacere. Oricum, sub regimul comunist, existau bani pentru sport, nu ca acum, când cluburile de abia îşi permit să se ducă la competiţii, să nu mai aducem în discuţie premierea sportivilor – care lasă de dorit”, a mai adăugat inspectorul Gheorghe Nadolu.
