Geniile sau golanii fotbalului…
În fotbalul vâlcean al zilelor noastre avem ocazia să vedem de toate: scoruri fluvii, de tenis, măceluri (rezultate gen 14-0, 12-0 ), gafe rar întâlnite, blaturi, arbitrii loviţi, arbitrii corupţi, etc. Dar cel mai mult vedem „specialişti”, care se pricep să comenteze şi să critice. Părinţi atotştiutori care comentează şi critică deciziile antrenorului (şi asta pentru că, plini de subiectivism, îşi văd propriile odrasle genii); spectatori ce critică conducerea pentru deciziile şi strategia adoptate; conducători cu gura mare nemulţumiţi de propria echipă; jucători nemulţumiţi de antrenor sau conducători; şi exemplele pot continua. Toţi ştiu să comenteze şi să critice, să-si dea cu părerea, fie că trebuie, fie că le-o cere cineva sau nu. Dar chiar nu ştiu în câte ocazii critica lor a reprezentat calea dreaptă. S-au obişnuit doar să critice şi atât. De multe ori critică ceea ce nu înţeleg. Pentru că orice lucru înţeles perfect devine necriticabil. În general, tăcerea mi se pare genială, dar pur şi simplu nu mă pot abţine să nu dau din gură cu piciorul în urechea atâtor neînsemnaţi care se cred genii. Care mă înconjoară, zi de zi. Prefer să mă prefac prost decât să tac, ceea ce nu e bine pentru că nici nu încerc perfecţiunea la capitolul ăsta şi în cele din urmă sau chiar mai repede mă dau de gol. Şi o să dau câteva exemple mai elocvente.
De la primele rezultate negative ale CSM-ului cei mai mulţi au început să critice, să chibiţeze şi să tragă concluzii, deşi la preluarea echipei de către noul patron unii se vedeau deja spectatori in Liga I şi nu conteneau cu laude şi mulţumiri. Cum s-a schimbat strategia, cum nu mai înteleg. Nimeni şi nimic nu mai e bun. Să plece toţi şi să vină alţii. Cine? Nu ştiu nici ei. Am spus că atunci când se reconstruieşte o echipă e nevoie de timp şi răbdare. Laurenţiu Tudor a ales să plece şi cred că numirea lui Mitu ca principal e cea mai bună soluţie, deoarece este nevoie de cineva din interior, un antrenor care cunoaşte foarte bine strategia şi mâna de lucru.
La începutul campionatului, Hidroelectra era considerată principala favorită chiar şi la barajul pentru promovare. Până acum lucrurile nu au stat chiar aşa, iar reacţiile critice si masurile nu au întârziat să apară. Antrenori schimbaţi, jucători pe punctul de a fi puşi pe liber… Ce va urma, rămâne de văzut…
Oltchim Rm Vâlcea era văzută o candidată la lupta pentru evitarea retrogradării, dar, spre surprinderea multora, după primele etape ocupa o poziţie onorabilă şi era performera Cupei, jucând 16-imile competiţiei în compania campioanei. Şi aici s-au găsit „specialişti” nemulţumiţi şi s-au luat măsuri.
Atunci când la Damila Măciuca a început să se vorbească despre promovare, mulţi au strâmbat din nas. Am spus-o chiar aici, într-un editorial, că Damila are o şansă imensă sezonul acesta şi depinde doar de cei de acolo s-o fructifice. În acest moment se află pe locul 2 la trei puncte în spatele liderului. Dar comentariile şi criticile nu pot lipsi. Ce s-a întâmplat la Damila? Ceea ce trebuia. S-a demolat aproape totul şi s-a reconstruit. Repet că atunci când trebuie să redresezi o situaţie care are multe puncte nevralgice este imperios necesar să demolezi totul din temelii şi apoi să te apuci să reclădeşti, pornind de la „zero”. Mai ales dacă ce doreşti să realizezi este complet diferit de situaţia iniţială. Iar asta este o muncă migăloasă, pentru care îţi trebuie sângele rece al chirurgului şi măiestria bijutierului.
Domnilor amintiţi-vă că „Nu ştiu” are o mulţime de avantaje. Poţi să nu te bagi unde nu ştii, unde nu-ţi fierbe oala, să întrebi înainte de a trage concluzii, în general să te intereseze ceva, pentru a te lăuda apoi că ştii. Trebuie să învăţăm să credem că nu le ştim pe toate, pentru a reuşi până la urmă să ştim ceva.
• Ec. Mădălin DOBRE
