Alin Artimon putea aduce la Vâlcea ceea ce a adus în Timişoara: două titluri naţionale la juniori-republicani
SCRISOAREA SĂPTĂMÂNII
„Păi, nu voi l-aţi dat afară?” Cam asta a fost replica patronului echipei FC Timişoara, Marian Iancu, când l-am abordat la sfârşitul finalei de juniori-republicani A Viitorul Constanţa – FC Timişoara, desfăşurate în cadrul bazei sportive de la Buftea. Mai în glumă, mai în serios, i-am spus acestuia că ne-a lăsat fără Alin Artimon, poate cel mai valoros antrenor şi aici mă refer la relaţia inter-umană pe care a afişat-o faţă de colegi şi, de ce nu, faţă de presă. Acesta a realizat în Banat ceea ce avea să desăvârşească la Rm. Vâlcea, un puternic centru de copii şi juniori, cu antrenori responsabili şi bine pregătiţi. În doar un an, a scos două campioane naţionale: la republicani A (pentru copii născuţi în anul 1992) cu FC Timişoara şi republicani B (născuţi în anul 1994), cu LPS Banatul Timişoara. De asemenea, Artimon este artizanul unui loc 3 la republicani A (grupa de copii născuţi în anul 1993), cu FC 2002 Politehnica Timişoara.
Trebuie să ne depăşim performanţele la nivel de juniori
Mă feresc să spun că ne-am debarasat prea uşor de acesta, din motive care nu ţin de latura sportivă, deoarece suntem campioni la speculaţii. Să zicem că a intervenit dorul de casă, iar partea financiară cum o ştim – mai mult lingăii, mai puţin cei care muncesc. S-a demonstrat că nu ştim să apreciem valorile, ne place compromisul, linguşeala, interesul. De aceea, la juniori, ne mulţumim mai mereu cu puţinul. Faptul că am ajuns de trei ori la turneele semifinale, dar nu am depăşit un anumit prag, trebuie să ne pună pe gânduri. Aud tot mai des din gura antrenorilor că nu o să mai ajungem cât de curând între primele echipe din ţară, pentru că nu vine nimic din urmă. Cine este de vină? Am trăit pe spinarea a unu-doi antrenori care au ştiut să fie „mână de fier”, implicându-se în viaţa privată a copiilor, pentru a le cunoaşte situaţia şcolară, familiară etc. Am avut patru-cinci valori (prea puţine) care au dus greul! Când am rămas fără aceştia, din diverse motive (accidentări), am fost ciuca bătăilor. A venit transferul lui Laurenţiu Brănescu, cu bani mulţi în cadrul clubului şi apele s-au liniştit. Rămâi cu un gust amar când vezi că la finalele pe ţară nu participă nici un antrenor vâlcean, nicio grupă de copii. Îi plimbăm cu autocarele pe la mare, munte (nu zic, neapărat, că nu este bine), dar, aici, de unde nu prea ies bani, nu mergem! Copiii pot fi motivaţi să vadă şi ei bucuria de a ridica un trofeu deasupra capului, să ajungi campion naţional.
P.S.: O veste tristă!
Dan Zguroiu s-a retras de la clubului Frăţia şi din structurile de conducere ale AJF-lui. Păcat! Părea nemulţumit de faptul că, în Liga a IV-a, nu s-a putut reintroduce campionatul de juniori. Simte că anii trec, are nevoie de o situaţie financiară stabilă, un serviciu cu carte de muncă. Noi îi dorim succes şi sperăm să fie în continuare aproape de copii. Oficial sau în timpul liber!
• Dănuţ OMEAG
