Un alt început
Opinie pe semicerc
Zilele acestea se vor contura, dacă nu s-a şi întâmplat deja, lotul echipei de handbal Oltchim pentru campionatul viitor. Profesorul Tadici a avut şi va avea, cu siguranţă, ultimul cuvânt vizavi de rămânerea sau plecarea unor jucătoare. Ceea ce e cert e faptul că la Vâlcea vor juca în primul rând fetele care au venit în această perioadă. N-aş vrea să fac deja presupuneri ce ar putea fi considerate nefondate. Nici nu se poate spune că un meci ar putea semăna cu altul. Dar după ceea ce am văzut la Naţională, în meciurile cu Serbia, aşteptam parcă mai mult de la Narcisa Lecuşan. Repet, ar putea fi un punct de vedere nefondat, pentru că, la fel de adevărat este, atunci, în dubla cu Serbia, altele au fost datele problemei. Pe de altă parte, aş putea spune că am creat deja un precedent, luând-o la ochi atunci când a venit de la Braşov pe Alina Branişte. S-a dovedit în timp, din păcate, că am avut dreptate, iar transferul ex-braşovencei la Vâlcea a fost atunci un bluf. Cu siguranţă veţi spune că nu e cazul să fac astfel de comparaţii gen Branişte – Lecuşanu. Experienţa şi valoarea caracteristică noii venite la Oltchim o recomandă drept o superjucătoare. Şi apoi, până una alta, Lecuşanu este vicecampioană mondială. În Rusia, acolo unde aceasta a jucat, spre deosebire de alte „valori” care se bat cu urşii prin Groenlanda şi care au dat totul în meciul cu junioarele reprezentativei Franţei.
Aş fi ingrat dacă n-aş spune că m-aş bucura ca alături de profesorul Tadici la Vâlcea să revină şi Cornel Bădulescu. Cel care a făcut uneori minuni, cât a stat pe banca tehnică a grupării vâlcene, merită să se bucure de eventualele succese ale unei superechipe care se conturează la Vâlcea. Echipă care, după valoarea individuală a jucătoarelor care o compun, aş spune că nici n-ar avea nevoie de antrenor. Sau poate, dimpotrivă.
La Vâlcea s-a pornit pe un alt drum. Se aşteaptă mai întâi ca echipa aceasta să „defileze” în campionat. Mândria noastră cea mare poate fi faptul că acum Oltchim înseamnă în proporţie de 98 la sută Naţionala României. Care, aşa cum este, cu bune şi rele, cu antrenor cu tot, rămâne, până la proba contrarie, a doua forţă handbalistică feminină a lumii. Un rezultat greu de egalat, cu siguranţă, în viitorul apropiat, deşi, de ce să nu recunoaştem, am dori să nu trăim prea mult timp din amintiri.
Tadici spunea la prima sa întâlnire cu presa vâlceană, în calitate de tehnician al echipei Oltchim, că deşi se aşteaptă să fie „mitraliat” în fel şi chip, e destul de „tăbăcit” şi nu va mai fi o surpriză pentru dânsul. Eu cred că încă n-a cunoscut duritatea loviturilor sub centură date de o parte a presei vâlcene, în dese rânduri lovituri comandate. Situaţie ingrată pentru ex-zălăuan care, iată, după ce a fost cerut la Vâlcea de o parte a presei locale, acum e făcut cu ou şi cu oţet de aceeaşi presă! Cu siguranţă că astfel de situaţie e mai greu de conceput, dar cum în România de azi totul e posibil, nimic nu mai e de mirare. Se poate spune chiar că e o stare de normalitate.
Revenind la conturarea lotului pentru viitorul sezon, poate din vechea gardă ar putea rămâne Manea, Meiroşu, Nechita (accidentată sezonul trecut), alături desigur de acest geniu handbalistic Steluţa Luca, sau Vali Elisei. Cele care vor rămâne, alături de cele ce au venit, au de acum o menire extrem de clară. Şi de importantă. Aceea de a schimba în bine faţa handbalului feminin vâlcean şi de a-l readuce pe acesta în lumea bună a sportului cu mingea la semicerc din Europa.
Ionel GEREA
