Zmarandescu asteapta de peste un deceniu sa-l bata pe Sora

„Momentul adevărului”, la Vâlcea

Zmărăndescu aşteaptă de peste un deceniu să-l bată pe Sora

   Gala Local Kombat de sâmbătă, 15 aprilie, va fi, aşa cum a denumit-o însuşi promotorul Eduard Irimia, „una a revanşelor şi provocărilor”. Iar cel mai important meci rămâne fără îndoială confruntarea dintre Ciprian Sora şi Cătălin Zmărăndescu, în jurul căruia se „ţese” toată faima galei. Dincolo de declaraţiile făcute de ambii sportivi, va fi şi o dispută între două stiluri diferite de luptă: cel chinezesc (reprezentat de Zmărăndescu) şi cel japonez (reprezentat de Sora). Tocmai de aceea, iubitorii disputelor de Local Kombat compară lupta cu un fel de derby între Steaua şi Dinamo, dar mai ales cu o bătălie galactică. La prima sa conferinţă de presă de la Vâlcea, Cătălin Zmărăndescu (practicant al stilului de luptă wu-shu), cunoscut şi ca bodyguardul lui Gigi Becali, a dezvăluit câte ceva din secretele meciului cu Sora şi nu numai. 

* De când aşteaptă Cătălin Zmărăndescu acest meci cu Ciprian Sora?

– Din 1993.

* De unde această dorinţă de a te bate cu un asemenea rival?

– Pur şi simplu pentru că eu zic că există această rivalitate între două stiluri de luptă diferite, între stilul chinezesc şi cel japonez. Şi mai mult eu zic că e şi ambiţia noastră, a sportivilor de a demonstra ce stil de luptă este mai bun, care din noi e mai puternic. N-ar trebui să uităm că de-a lungul anilor majoritatea campionilor de kick boxing, tae-boxing, full contact, sunt acei sportivi care provin din wu-shu, deci din boxul chinezesc. Ei câştigă aproape toate medaliile la competiţiile imprtante. Sportivii de la wu-shu merg la kick boxing, tae boxing şi câştigă medalii de aur acolo.

* De când îl cunoşti pe Sora?

– Tot de prin 1993, când trebuia să ne batem prima oară, dar culmea nu am găsit nici o sală în toată Capitala. După care s-a încercat de câteva ori să ne mai întâlnim. S-a făcut chiar o competiţie, un turneu, între campionii de la wu-shu şi cei de la kick boxing. Au câştigat bineînţeles campionii de la wu-shu, dar Sora nu s-a prezentat la meciul cu mine. După care, a mai existat o ocazie să ne batem la Campionatul Naţional de tae-boxing din 1997, în care am alergat disperat să încrucişez mănuşile cu el. Am ieşit campion la tae-boxing fără ca el să se bată. Am mers împreună la cântarul oficial, după care Sora a acuzat că are nu ştiu ce accidentare şi că nu se mai bate. De vreo trei ani mă tot agit şi spun că vreau să mă bat cu el. Dar s-a tot amânat meciul. Ba am fost concurenţi în gale diferite, ba a fost el bolnav, ba că nu-l lasă cei de la SPP să se bată. În fine, iată că meciul aşteptat se va întâmpla acum la Vâlcea.

  * Care sunt şansele tale de a triumfa?

– Am declarat că sunt în stare să ba şi-ntr-un picior cu Sora! Am două soluţii: ori îl bat prin knock out, ori îl fac KO. Alta nu există.

 * De când eşti omul de încredere al lui Gigi Becali?

– De foarte mult timp. De vreo opt ani.

* Cum e Becali ca om?

– E o întrebare pe care şi-o pun foarte mulţi. Este cel mai înţelegător om. Pentru mine, Gigi Becali este ca un părinte şi dacă trece vreo perioadă mai lungă în care nu mă dojeneşte, nu îmi atrage atenţia, nu îmi face vreo observaţie, ceva nu e în regulă. Nu poţi să fii chiar atât de bun, încât să nu greşeşti niciodată. Dar, având în vedere toate ambiţiile lui, acum e destul de ocupat. Este destul de prins cu fotbalul, cu politica, de a lua cu Steaua tot ce se poate, de a ajunge preşedintele României.

* Se teme de ceva vizavi de integritatea lui?

– Nu. Pentru că vreau să vă spun că avem o echipă extraordinară în jurul lui, formată din băieţi foarte buni, care sunt aleşi de mine de-a lungul timpului. Lăsând la o parte faptul că suntem profesionişti, eu zic că cel mai important lucru este acela că toţi suntem rude. Nu vreau să se înţeleagă chestia asta că noi suntem mafioţi sau mai ştiu eu ce alte tâmpenii. Suntem într-adevăr o familie şi aşa cum eu îmi apăr eu fratele, la fel îl apăr şi pe Becali.

* Ţi-a fost pusă vreodată viaţa în pericol?

– Lucrul acesta mai puţin contează. Important e ca Gigi Becali şi familia lui să nu aibă viaţa pusă în pericol. E-o meserie pe care eu mi-am ales-o şi în momentul acela am ştiut că mi-am asumat şi anumite riscuri.

* Gigi Becali din câte se ştie crede în Dumnezeu. Tu crezi?

– Sigur că da.

* Ce spui când urci în ring?

– Spun Tatăl Nostru. Până acum m-a ajutat foarte mult. Cu siguranţă că Dumnezeu ne hotărăşte destinul şi vieţile tuturor.

* Speri să fie mulţi stelişti în sală care să te încurajeze?

– Pentru mine nu contează că fanii sunt stelişti, rapidişti, dinamovişti, îi voi respecta mereu pe toţi. Pentru mine nu e o rivalitate legată de aceste echipe între cei care mă susţin. Pur şi simplu eu îi iubesc pe toţi. Iar atunci când îmi scandează numele, în anumite momente critice ale meciurilor, simt că publicul îmi dă aripi, că mă întăreşte. Publicul este un ajutor extraordinar de mare acolo în ring, deşi acolo nu sunt decât eu, faţă în faţă cu adversarul.