Despre fotbal si nu numai cu Valentin Vladescu, presedintele Comitetului de Parinti al CSS Triumf

Despre fotbal şi nu numai cu Valentin Vlădescu, preşedintele Comitetului de Părinţi al CSŞ Triumf Drăgăşani
 
Un dialog cu o persoană care de aproape doi ani stă în umbra performanţelor copiilor şi juniorilor de la CSŞ Triumf Drăgăşani, într-o perioadă în care fotbalul la acest nivel este în regres, cred că este potrivit în acest moment. Şi dacă răspunsurile vin din partea unui specialist în administraţia locală, nu numai cititorii, cât şi specialiştii pot confirma sau infirma pledoaria sa despre problemele fotbalului.
 
– Cum vedeţi desfăşurarea campionatului Diviziei D fără echipe de juniori?
Din păcate, rău. Jocurile echipelor de juniori din divizie nu puteau decât să formeze şi să călească copiii, să-i obişnuiască şi să-i rutineze în joc, să pună în practică ceea ce învaţă la antrenamente. Însăşi diversitatea echipelor întâlnite în joc, era un câştig pentru micii  fotbalişti. Aşa, întâlnesc aceleaşi două-trei echipe din judeţ, înscrise la grupa de vârstă  respectivă, îşi cunosc jocul, şi neîntâlnind un adversar nou, jocul în sine rămâne la un nivel scăzut, ducând  inevita­bil la plafonare.
– Era posibil înscrierea a două  echipe de juniori ale CSŞ TRIUMF Drăgăşani în Campionatul Naţional de Juniori?
Teoretic, da. Clubul „Triumf Drăgăşani” are copii extrem de talentaţi care  merită  nu numai să joace într-un campionat naţional, dar aveau şi şansa de a fi văzuţi de oamenii de fotbal şi de a fi descoperiţi. Practic, înscrierea este greu de realizat, deoarece trebuie efectuate demersuri şi întocmiri de acte, deplasări costisitoare şi afiliere la FRF, pentru înregistrare. Nu în cele din  urmă lipsa disponibilităţilor materiale, pot spune că este cauza principală. Când eşti înscris într-un astfel de campionat, trebuie să ai mijloc de transport, bază sportivă de pregătire şi joc, cu tot ceea ce presupune: apă caldă, vestiare, sume băneşti pentru plata arbitrilor sau pentru combustibil. Ori, la noi, nu există un mijloc de transport propriu, închirierea devine costisitoare, nimeni nu se angajează în sponsorizări, deoarece actele de contabilitate şi birocraţia întocmirii acestora, presupun mai multă muncă şi costuri decât  suma sponsorizată şi permisă de lege, mai ales la firmele mici. Pot să vă spun că profesorii Narcis Enăchescu, Octavian Mâţoc şi Florin Lupu fac eforturi deosebite pentru aceşti copii, mergând până acolo încât, din salariul de mizerie al unui profesor, ajută din acel puţin şi copiii cu posibilităţi materiale reduse. În condiţiile în care reprezentanţii Schelei de Petrol Drăgăşani au renunţat la administrarea bazei şi stadionului din Drăgăşani, a încetat şi căldura pe timp de iarnă la vestiare, a încetat şi apa caldă la duşuri, a încetat şi menţinerea terenurilor în condiţii optime (udarea permanentă a terenului, tunsul periodic al gazonului etc), totul datorându-se faptului că după revenirea bazei sub tutela Primăriei Drăgăşani, aceasta a redus cheltuielile din cauza dificultăţilor bugetare, fapt concretizat în oprirea centralei termice a vestiarelor, centrală ce asigura căldura în anotimpul rece precum şi apa caldă pe toată perioada anului. Cred că, pe viitor, conducerea primăriei, persoanele de specialitate din executivul primăriei, trebuie să întocmească rapoarte din partea compartimentelor de resort, să fie înaintate comisiei pe domenii de activitate „tineret, sport etc.” care să întocmească proiecte de hotărâri, iar la proxima rectificare de buget, să se prevadă sume în bugetul local de venituri şi cheltuieli, pentru susţinerea activităţilor sportive. Nu mai vorbim că, până la rectificare, Consiliul Municipal are competenţa de a efectua modificarea bugetului şi prin mutarea unor sume de la un capitol la altul, ce pot asigura o continuitate şi condiţii optime pentru sport.
– Posibilităţi de revigorare a fotbalului din Drăgăşani?
Chiar dacă sunt reduse, ele există. Singura sau poate condiţia de bază este să existe investitori serioşi, oameni de sport serioşi, de genul domnului doctor Alin Pavelescu, care să dorească formarea unor echipe pentru performanţă, să creeze condiţii optime şi minime de pregătire, să formeze copiii, să-i crească, să-i promoveze! Ideal ar fi crearea unei şcoli de fotbal, după modelul Şcolii „Gică Popescu” Craiova, Şcolii „Leonte Ianovschi” Piteşti, sau cel puţin un centru de „descoperire” şi formare a copiilor de până la 12 ani, aşa cum a făcut Iulian Raţ, la Slatina. Fiind abonat şi colecţionar al bisăptămânalului „ARENA”, sunt la curent cu tot ce aţi publicat până în prezent. M-am bucurat sincer când am citit cele spuse în interviul domnului Gabriel Mangalagiu, că la Rm. Vâlcea se va încerca organizarea unui centru de copii şi juniori după modelul şcolilor de fotbal din Craiova şi Piteşti, că se va încerca asigurarea nu numai a unor condiţii pentru performanţă, dar şi pentru cazare şi şcoală. În plus, s-a mai spus că se va institui o legătură permanentă cu centrele de copii şi juniori din Drăgăşani, Horezu şi altele, pentru ca cei mai buni copii să vină la Rm. Vâlcea pentru formarea unor echipe de perspectivă. Nu ştiu a cui a fost ideea, a domnului Mangalagiu sau a altor persoane, dar cel ce a avut-o trebuie felicitat, şi pot spune că, cel puţin în ceea ce mă priveşte, are tot respectul meu şi-l admir sincer, pentru că în sfârşit, după atâţia ani, văd o idee excelentă în fotbalul vâlcean. Dacă această idee va fi transpusă în practică, nu peste mult timp, noi vâlcenii, ne vom mândri cu fotbalişti angrenaţi în „fotbalul mare”, cum sunt Victoraş Iacob, Sorin Radu, Sergiu Radu, Martin Tudor şi alţii Totodată, daca suntem corecţi, trebuie să recunoaştem că echipele de copii şi juniori din Rm. Vâlcea, sunt mai bune decât cele din restul judeţului. Dacă suntem la fel de corecţi, trebuie să recunoaştem că echipele din judeţ, au individualităţi mai bune decât cele din Rm. Vâlcea. Înţelegeţi de ce apreciez ideea de a „strânge” aceşti copii la Rm. Vâlcea, şi a forma super-echipe? Vă pot spune, că anul trecut am purtat o discuţie cu domnul Ilie Bărbulescu de la Centru de Copii şi Juniori „Leonte Ianovschi” şi-mi spunea că şi dânşii urmăresc ca pentru acest an, să ia cei mai buni copii de la acest centru şi, împreună cu cei de la Şcoala „Nicolae Dobrin” să formeze echipe puternice care să fie înscrise în Campionatul Naţional pentru juniori şi să obţină rezultate notabile care să pună în încurcătură echipele similare din Bucureşti, care tranşează de obicei cele mai bune rezultate în contul acestora. Totodată doresc să arunc mănuşa oamenilor de fotbal din judeţ, celor care se ocupă de activitatea copiilor şi juniorilor, indiferent că sunt oameni de presă, reprezentanţi AJF, reprezentanţi ai Inspectoratului Şcolar Vâlcea etc ş propun: Ce-ar fi dacă s-ar organiza, pe grupe de vârstă, la copii şi juniori o întrecere între „Selecţionata Municipiului Rm. Vâlcea” şi „Selecţionata Judeţului Vâlcea” adică, la fiecare grupă de vârstă să se formeze o selecţionată cu cei mai buni copii de la toate centrele din Rm. Vâlcea şi o selecţionată similară formată din cei mai buni copii din restul judeţului, trimişi şi propuşi de antrenorii acestora? Iar după aceste întreceri, cine are interes să-şi atragă sub umbrela sa copiii buni, s-o facă, pentru că sunt ferm convins că va avea de unde să aleagă. Şi dacă această propunere se doreşte a fi concretizată, singura rugăminte este ca selecţionata din restul judeţului să fie coordonată de domnul Nicolae Bugheanu, despre care, chiar dacă nu-1 cunosc personal, din cele ce am citit şi aflat cred merită să facă acest lucru. Întrucât toţi antrenorii de copii şi juniori din Rm. Vâlcea sunt foarte buni, domniile lor să hotărască singuri, cine va coordona selecţionata Municipiului Rm. Vâlcea.
– Ca unul care prin natura serviciului, activaţi în judeţul Olt, ce diferenţe găsiţi între fotbalul din judeţul Vâlcea şi cel din Olt?
Într-adevăr, lucrez în judeţul Olt, dar în afara faptului că sunt preşedintele comitetului de părinţi de la CSŞ Triumf Drăgăşani, sunt şi preşedinte de onoare în Comitetul de conducere al unei echipe de fotbal din campionatul judeţean Olt. Vă pot spune că lucrurile care se întâmplă în fotbalul din judeţul Vâlcea sunt şi la Olt. Problemele cu care se confruntă echipele din Vâlcea, sunt şi la Olt. Am participat la Slatina la Adunări Generale ale AJF Olt cu ocazia alegerii preşedinţilor, vicepreşedinţilor, biroului permanent etc, şi am ascultat expunerile şi dările de seamă, luările de cuvânt, şi vă pot spune că toată lumea are aceleaşi probleme, în principal lipsa fondurilor şi greutăţile întâmpinate pentru menţionarea echipelor în campionat, deci diferenţe nu prea sunt. O diferenţă ar fi că în  timp ce Vâlcea are o echipă în „B”, Olt-ul nu are. O alta diferenţă ar mai fi că, în timp ce municipiul Slatina are un liceu cu profil sportiv, Râmnicul nu are. Şi e păcat, având în vedere ce sportivi avem în judeţ, fie că se numeşte fotbal, handbal sau alte sporturi. Nu în cele din urmă o diferenţă ar mai fi că statutul AJF Olt este mult mai bun ca cel al AJF Vâlcea. Am avut ocazia să citesc şi să studiez ambele statute şi, ca jurist de profesie, nu mi-a fost greu să văd diferenţele. Cred că cel al AJF Vâlcea, trebuie modificat şi îmbunătăţit, aşa cum bine a observat  şi preşedintele Mihai Persu, pentru că actualul are unele lacune şi anumite prevederi care pot fi interpretate în diverse moduri în funcţie de interese. De la aceste modificări pot să înceapă lucrurile bune şi în fotbalul nostru vâlcean. Dar trebuie foarte, foarte multă muncă. Câteodată îl compătimesc sincer pe Mihai Persu, prin ce trece, ce trebuie să îndrepte, şi cât are de muncă.
– Ca preşedinte al Comitetului de părinţi al CSŞ Triumf Drăgăşani (Grupa 1990); un apropiat al copiilor, care i-aţi urmărit la fiecare antrenament şi la fiecare joc, vedeţi unul sau mai mulţi (cu nume), promovaţi în fotbalul de performanţă?
Da, sunt cinci copii, care de fapt formează scheletul de bază al grupei 1990 a Triumf Drăgăşani, care nu numai că ar avea loc în cele mai bune echipe din centrele de copii şi juniori din ţară, dar care, prin calităţile înnăscute şi dobândite, ar putea mai târziu să aspire şi la loturile naţionale. Aceştia sunt: portarul Alexandru Târziu, fundaşii centrali Iulian Turică şi Mihai Vlădescu, mijlocaşul central şi căpitanul echipei Dragoş Marinescu şi atacantul Dorel Preda. Dacă aceşti copii vor avea şi puţină şansă şi aceeaşi seriozitate şi aceeaşi putere de muncă, despre ei se va mai auzi. În plus, la o altă grupă de vârstă mai mică, există un copil de 10-11 ani, pe nume Păun-Alexandru Constantin Adrian, care este şi va fi o nouă minune a fotbalului naţional şi internaţional. Nu am pretenţia că sunt „om de fotbal” şi un multicunoscător, dar vă pot spune că acest copil este o excepţie în materie de fotbal. Dacă lucrurile vor decurge normal pentru acest copil, cum spuneam anterior, şansă, seriozitate, muncă, veţi mai auzi şi asta destul de curând. Aceste rânduri vor rămâne tipărite şi sunt ferm convins că timpul îmi va da dreptate.
– Ce-i lipseşte fotbalului atât la nivel naţional cât şi local?
Investitori gen Ahmetov şi Abramovici, susţinere  pecuniară solidă, finanţatori non-profit, baze sportive, terenuri de nivel internaţional, selecţii corecte de jucători la toate eşaloanele, salarii şi prime pentru jucători la nivel european, adevăraţi scouteri pentru descoperirea tinerelor talente şi altele.
– Ce credeţi că ar trebui să ştie un părinte de copil pentru ca acest copil să aibă şansa de a ajunge un bun şi mare fotbalist?
Trebuie să ştie să-şi cunoască copilul, să-1 ajute, să-l urmărească permanent, să-l îndrume, să-i dea acea libertate necesară dar dirijată să-l conştientizeze. Trebuie să ştie că-i trebuie copilului, antrenamente suplimentare, nu numai antrenamentul propriu-zis cu echipa, că-i trebuie o alimentaţie adecvată, stabilită nu după „ureche” ci de medici nutriţionişti din medicina sportivă. Trebuie să ştie că sănătatea copilului e foarte importantă şi că sănătatea se poate pierde foarte uşor, nu numai datorită bolilor, ci şi datorită efortului fizic iraţional. Că antrenamentele trebuie făcute aşa cum spun cei ce sunt puşi să o facă, nu după ideile părinţilor. Trebuie să ştie că antrenorul dirijează şi supraveghează copilul numai la antrenamente, dar acasă părintelui îi revine rolul de a coordona copilul după sfatul antrenorului. Trebuie să ştie că odihna copilului este la fel de importantă, ca şi antrenamentul, şi că în general, nimic nu se face la întâmplare, iar cine vrea performanţă, trebuie să înţeleagă că în sport, totul este calculat matematic. Un părinte trebuie să se informeze permanent şi să înţeleagă că un „campion” nu se naşte peste noapte, să aibă răbdare, să îndrume copilul în funcţie de aptitudinile biomecanice şi psihice, să cunoască şi să se informeze de rolul alimentaţiei, de regimul alimentar specific, rolul apei şi tot regimul hidric, rolul compus al acestora în dezvoltarea proceselor fiziologice ale copilului. Dacă nu îngrijeşti copilul, dacă nu-i asiguri regimul de viaţă al unui sportiv, dacă nu te sacrifici ca părinte pentru binele copilului, nu vei realiza nimic, iar copilul, mai devreme sau mai târziu va capota.
– Ca om, ca persoană, ce aţi realizat sau ce dorinţe aveţi şi aţi vrea să se realizeze?
Ca om am făcut o casă, am sădit un pom şi cresc un copil, pentru a cita  zicala. Ca dorinţă, asta ar fi, să văd copilul realizat în fotbal, aşa cum îi place şi pentru care munceşte sacrificându-şi o parte a copilăriei. Viaţa şi timpul va alege, pentru că nu depinde numai de mine ca părinte sau de el, ci şi de alţi factori şi conjuncturi. Cât despre mine ca dorinţă personală, mi-aş fi dorit să absolv un curs de instructor sportiv în fotbal, după care să formez şi să susţin material şi personal o echipă de fotbal de copii. Din păcate, cu toate că m-am interesat de acest curs care ar fi trebuit organizat la Drăgăşani, aşa cum promisese vicepreşedintele Viorel Neacşu, dânsul mi-a comunicat că a făcut tot posibilul pentru acest curs de a fi organizat, dar ca mine nu au mai fost decât alte două persoane care au vrut să se înscrie, şi deci am fost  prea puţini pentru demararea cursului. Am înţeles acest aspect şi i-am dat dreptate, iar în continuare aştept ca şi alte persoane să fie dornice pentru a putea porni împreună, ca număr rezonabil de cursanţi.
– Ca un cititor consecvent al „ARENEI”, dar şi ca jurist, procesul între cei doi membri ai Biroului Executiv al AJF Vâlcea, Viorel Neacşu – Florin Mănoiu, este un proces al orgoliilor sau al principiilor de drept?
Nu mă aşteptam la această întrebare, dar o să încerc să vă răspund. Am citit şi eu articolul din Arena prin care arătaţi că citaţi on-line un articol dintr-un ziar naţional din care rezulta că o anumită vedetă ar fi absolvit o anumită facultate, cu bani, fără examene, şi ca întâmplător aceeaşi facultate a absolvit şi domnul Viorel Neacşu, şi domnul Chiriţă şi alţi doi arbitri din judeţ, după o relatare ulterioară. Domnul Viorel Neacşu nu trebuia să fie supărat că i s-a pomenit numele în acest caz, pentru că s-a evidenţiat disocierea numelui său şi a implicării sale în orice fel de ilegalităţi. A fost limpede pentru oricine că dacă o vedetă cu bani şi relaţii poate să absolve în acest mod o facultate, asta nu înseamnă că şi domnul Viorel Neacşu şi ceilalţi au făcut la fel. Şi chiar dacă articolul respectiv nu a susţinut despre dânşii au făcut acelaşi lucru ca şi vedeta respectivă, o consider o greşeală de tact, dar nicidecum o infracţiune cu element material care să merite un proces. Noi cititorii, cunoaştem integritatea morală a domnului Viorel Neacşu. Eu îl cunosc de 30 de ani şi vă pot spune că este un om deosebit şi de bun simţ, dar şi un jurist foarte bun. Să nu se uite că dânsul, în afara faptului că a fost fotbalist, că a fost şi este un familist convins, că a fost un arbitru bun, că are un copil educat şi un bun sportiv care la nici 18 ani este jucător de Divizia A, eu cred că spune multe. Nu mai vorbesc că este şi vicepreşedinte AJF, iar pentru munca depusă în fotbal poate merită chiar mult mai mult. Dar acest proces nu ar trebui să aibă loc, mai ales că este vorba de doi membri ai AJF Vâlcea. Sunt destule de făcut pentru fotbal, ca să se stea şi prin sălile de judecată şi cred că orgoliile ar trebui lăsate la o parte de ambele părţi, ar trebui să se împace. D-nul preşedinte Mihai Persu, spunea în interviul său recent, că a întâmpinat o serie de dificultăţi de la numirea sa şi că a fost mai mult mediator în diverse conflicte decât a avut timpul necesar pentru realizarea celor propuse la învestirea în funcţie. Îl rog, fiind vorba şi de imaginea AJF, în primul rând, să medieze şi acest incident nedorit, care dintr-o banală prezentare de presă şi o asociaţie nefericită s-a transformat într-un proces de calomnie. Mai demult, am avut ocazia să vorbesc o singură dată, telefonic şi cu d-nul Florin Mănoiu. Mi-a lăsat impresia, chiar dacă nu l-am cunoscut personal, că este un om inteligent şi de caracter. Îl rog şi pe dânsul să dea un telefon d-lui Viorel Neacşu şi să adreseze scuzele care ar fi normal să vină din partea unui om inteligent, ca dânsul. Orgoliile nu trebuie să primeze în faţa caracterului. Aşa cum îl cunosc pe d-nul Viorel Neacşu, ştiu că are un caracter rar întâlnit şi sunt convins că ar accepta scuzele şi totul s-ar încheia aici. De altfel, să nu uităm precedentul de la incidentul dintre d-nul Adrian Comănescu şi d-nul Marian Matei, care în urma unei situaţii asemănătoare, s-au împăcat, dând dovada unor mari caractere, care şi-au învins orgoliul, au dat dovadă de raţiune în faţa sentimentelor şi totul s-a terminat cu bine. Apreciez şi gestul creştinesc al d-lui Adrian Comănescu, care, prin suma obţinută pentru împăcare, a donat-o bisericii. Chiar dacă personal în urma unei împăcări nu aş fi de acord să solicit sume, pentru că de-aia este împăcare, remarc totuşi gestul nobil de a dona-o bisericii. Ca o glumă la sfârşit, pot să spun că în aceste condiţii, suma obţinută, aş fi donat-o nu bisericii ci unui centru de copii şi juniori din fotbal, pentru că se ştie că oricum, biserica are mult mai mulţi sponsori decât are fotbalul în prezent. În rest, s-auzim numai de bine, pentru că mai sunt câteva zile şi vine Paştele şi măcar cu această ocazie, să fim mai buni şi mai iertători faţă de aproapele nostru. Un Paşte fericit tuturor!

A consemnat Sandu ŞOCU