Despre sănătatea copiilor noştri

Scrisoarea săptămânii
În conjunctura actuală (democraţie prost înţeleasă) rar mai găseşti oameni valoroşi, modeşti, bine pregătiţi din punct de vedere profesional. Am scris cândva despre un om – Florin Pojoga – care a lucrat aproape 25 de ani la Sanatoriul de copii din Băile Govora. Desigur, vă întrebaţi, ce legătură are acest lucru cu sportul? Acolo veneau copiii cu probleme respiratorii care, după un tratament de 10-12 zile plecau cu o ameliorare considerabilă a bolii. Cauza? În fiecare dimineaţă, aceşti copii erau scoşi pe un teren de fotbal improvizat, unde făceau anumite exerciţii de stretching, încingeau o miuţă, iar seara organizau nişte focuri de tabără de toată isprava. Veneau părinţii în vizită la aceşti copii şi se minunau cum un astmatic ajungea după o perioadă de 8-10 zile de tratament să alerge de mama focului.

 Copiii reuşeau să-şi capaciteze întreaga lor energie într-o joacă deosebit de constructivă, erau atraşi prin diferite jocuri sub formă de concurs. Nu mai erau „cocoloşiţi” de părinţi cu 2-3 rânduri de haine groase şi, cel mai important, socializau mult mai bine cu partenerii de joacă. La acel Sanatoriu erau vreo 2-3 tineri care, pe lângă profesia lor de bază, asistenţi mediali, iubeau sportul şi aplicau cu succes acea vorbă din bătrâni: „Mişcarea este cel mai bun medicament!”. Astăzi, acei asistenţi medicali care au avut grijă cândva de copii, au ajuns, după o muncă cinstită şi corectă, să fie aruncaţi în şomaj.
Părinţii îndoapă azi copiii cu medicamente, le iau scutiri pentru orele de Educaţie Fizică şi se întreabă de unde vin acele boli care altădată apăreau odată cu vârsta a doua. Contrar aşteptărilor, mai marii noştri conducători au găsit de cuviinţă să mai scoată din programa şcolară nişte ore de Educaţie Fizică. Ce poţi să mai zici în această situaţie?
Când un medic de familie din Govora, doamna Etineanu (care are o vârstă respectabilă) mi-a spus că ar fi interesată să deschidă o şcoală de dans am crezut că glumeşte. Oare câţi tineri ar fi tentaţi să frecventeze aceste cursuri? Probabil nimeni, deoarece tinerii preferă discoteca şi calculatorul.
Vedeam, pe vremuri, în Govora, zeci de copii care băteau mingea pe un teren de bitum numit „Mantinela” – situat într-un cadru natural extraordinar (lângă Hotelul Palace). Să facem o vizită în zilele noastre în acea oază de sănătate de odinioară şi să constatăm ce s-a ales de acel loc. DEZASTRU! Garduri rupte şi câini vagabonzi care îţi rup pantalonii.
Dacă nu construim cât mai repede baze sportive în orice oraş, sătuc (acolo unde încă se mai face mişcare) ne vom trezi mai târziu că vom avea o ţară de handicapaţi. Părinţii trebuie să înţeleagă că nu numai cei care practică un sport de performanţă vor avea satisfacţii, ci dimpotrivă, toţi copiii vor câştiga un lucru foarte important: SĂNĂTATE!
P.S.: Cei care au reuşit să producă dezastru în staţiunile vâlcene merită să fie aruncaţi la lada de gunoi a societăţii. Oameni în şomaj, vile şi baze de tratament lăsate în paragină, baze sportive ca după bombardament, copii bolnavi, bătrâni care altădată îşi oblojeau oasele cu tratamentele miraculoase ale staţiunilor vâlcene. Nimeni nu-i condamnă pe aceşti indivizi cu chip de monştri, care au cumpărat staţiunile pe nimic şi le-au transformat în ruine. Asta în timp ce echipele de fotbal vor să vină în cantonament în staţiunile vâlcene dar nu au terenuri unde să se pregătească.
Dănuţ OMEAG