Un fost arbitru vâlcean, student la psihologie în Olanda, visează să ajungă astronom în America

La 19 ani, aproape orice tânăr din zilele noastre crede că întreaga lume se învârte în jurul lui, că nu există limite şi orice vis poate deveni realitate atâta timp cât tu faci totul pentru el. Cu aceeaşi încredere a pornit în viaţă şi arbitrul vâlcean Mihai Udubaşa. Deşi a avut o copilărie zbuciumată, Mihai a reuşit să-şi ia viaţa în piept. Anul trecut, după terminarea liceului, a decis să plece din ţară. Şi-a dorit să studieze în străinătate. A plecat în Olanda. Urmează cursurile Universităţii din Tilburg, specilizarea: psihologie. Cursurile sunt în limba engleză. Mihai e aproape să încheie primul an de facultate în Olanda. Mai are câteva examene de susţinut. Aceste câteva luni petrecute departe de casă l-au maturizat, l-au responsabilizat şi i-au oferit multe experienţe de viaţă, care speră să-l ajute pe viitor. Impactul cu viaţa reală l-a avut chiar de când a ajuns în Olanda.

”Am fost obligat să renunţ la arbitraj. Am plecat cu acest gând, să continui şi aici ce am început în România. Îmi plăcea, făceam totul din pasiune. Mă gândeam că voi putea să merg şi aici la meciuri, dar nu e chiar aşa. Pentru un meci, la amatori, aici primeşti vreo 20 de euro. Aveam nevoie de mult mai mult ca să mă întreţin. În prima lună, când nu am avut un loc de muncă şi nu am găsit cazare, am stat în cort. Locuiam în camping. A fost o perioadă mai grea, dar acum e bine. Am un job de student la un depozit H&M care livrează produse în toată Europa. Iau în jur de 10 euro pe oră. Dacă lucrezi în week-end, primeşti bonusuri. Daca lucrez doar sâmbăta şi duminica primesc aproximativ 230 de euro pe săptămână. Dacă mai lucrez şi o zi în timpul săptămânii (în mod normal nu pot mai mult fiindca am cursuri) iau aproape 280 de euro. Am lucrat şi în perioada pandemiei. S-au luat anumite măsuri, dar încă se lucrează. Mă bucur că a fost aşa, pentru că altfel era dificil din punct de vedere financiar. Cursurile le facem acum online. Sunt filmate de profesori şi puse pe platforma universităţii. Cam de o lună se întâmplă acest lucru. Avem de recuperat. Vom avea 7 examene în 10 zile. Nu ştim încă sub ce formă”, a povestit fostul arbitru vâlcean.

”Aproape nimeni nu poartă mască în Tilburg. Restaurantele şi terasele sunt închise, dar oamenii se plimbă liniştiţi prin parcuri”

Mihai Udubaşa s-a acomodat în Tilburg, dar ca student. Este de părere că pentru turişti oraşul nu ar fi atât de atractiv. Nu sunt multe obiective de vizitat, iar partea proastă ar fi că plouă des. Localnicii nu sunt foarte primitori. Pandemia de Coronavirus nu le-a schimbat prea mult viaţa olandezilor. Măsurile luate de autorităţi nu au fost atât de stricte precum în România. Sau cel puţin olandezii din Tilburg nu le-au resimţit la fel: ”Viata e frumoasă aici, totul este destul de dezvoltat, au o infrastructură bună. Singura problemă ar fi ploaia şi faptul că oamenii sunt mai reci. Nu-i văd tocmai cu ochi buni pe cei veniţi din alte ţări. Nu este un oraş turistic, ci unul universitar. Nu sunt multe de vazut. Ca şi atracţii, aş putea spune că aici se serbează carnavalul la fel ca în Brazilia, iar vara este un eveniment pentru studenţii noi numit Top Week. Timp de o săptămână sunt petreceri şi diverse activităţi dedicate studenţilor. Am participat şi eu. Au fost aproape 3400 de studenţi. În rest, mai sunt şi câteva cluburi mici unde tinerii se pot distra, dar nu ceva spectaculos. E o cultură a băutului de bere şi atât! Pe perioada pandemiei, aici, în Tilburg, nu s-au mobilizat, nu s-au luat măsuri stricte. Aproape nimeni nu poartă măşti. Restaurantele şi barurile sunt închise, dar alte magazine funcţionează. Lumea se plimbă liniştită prin parcuri. Bătrânii umblă cu nepoţii pe afară. În Olanda, s-a depăşit pragul de 40.000 de cazuri de persoane infectate cu noul virus. Sau cel puţin acestea au fost raportările. Există şi o pondere destul de mare de persoane care au pierdut lupta cu boala. Sunt înregistraţi vreo 5000 de morţi”.

”Mai am de stat în Olanda, însă nu m-am gândit să mă stabilesc aici după terminarea studiilor”

Deşi îi place noua viaţă, Mihai Udubaşa nu ar spune NU unei noi provocări. Şi-ar dori în câţiva ani să treacă oceanul, să ajungă în America. ”În Tilburg sunt destul de mulţi români. Personal cunosc vreo 20, dar din statitisticile universităţii, 5,4% dintre studenţi provin din România. Suntem pe locul 2 în Universitate, din punct de vedere numeric, după olandezi (60%). Ţara e ok, dar nu să rămâi definitiv aici. Eu mai am de stat în Olanda. Termin abia primul an de facultate. Mai am încă trei, apoi va trebui să fac şi un master. Ca să profesez în domeniul pe care mi l-aş dori, psihologie clinică, aş mai avea apoi nevoie de alţi patru ani de specializare. E vorba despre o perioadă lungă de timp şi tocmai de aceea iau în calcul şi idea de a mă reorienta către un alt domeniu. Nu m-am gândit să mă stabilesc aici după terminarea studiilor. Ca să poţi avea un job ok, trebuie să înveţi şi limba. Eu nu am un astfel de obiectiv, pentru că nu-mi place. În viitor, dacă aş putea, m-aş muta în America. Vreau să continui cu psihologia, dar pe partea de «forensic», un domeniu ce are legătură cu dreptul, cu expertiza psihologică judiciară. Însă, dacă lucrurile se aşează aşa cum eu îmi doresc, m-ar interesa şi astronomia. Partea sportivă, din păcate, pentru moment (cel puţin) rămâne doar o amintire frumoasă. Nu ştiu dacă voi mai arbitra în viitor. Voi reveni de fiecare dată cu plăcere pe stadion, dar ca spectator. Nu am ajuns încă la un meci al echipei locale, Willem Tilburg. Îmi propusesem acest lucru, chiar să ajung la un meci al PSV-ului, dar a apărut pandemia şi competiţiile au fost suspendate. Am vazut stadionul si bazele de antrenament”, a mai spus tânărul vâlcean, cu privire la experienţele sale din cele câteva luni petrecute departe de casă şi planurile de viitor. (S.S.)