Smeoreanu a început să-l înjure pe Constantin Roibu, după ce acesta a refuzat să mai cotizeze

Gheorghe Smeoreanu are probleme psihice majore, face pe prostul sau are memoria scurtă. Zilele trecute, fostul ciripitor la „Secera şi ciocanul” s-a dat lovit, sugerând că nu ştie ce i-a apucat pe cei de la Arena să-l critice din nou. Mai mult decât atât, ruşinea presei vâlcene, cum ne place să-l „alintăm”, a făcut o conexiune absurdă între reacţia noastră la emisiunile sale de la postul VTV – în care, alături de Petre Ungureanu, a lansat mai multe mizerii şi neadevăruri despre conducerea ziarului – şi atacurile sale infecte la adresa directorului general Constantin Roibu, de la Oltchim.

Ungureanu se cere singur la mititica

În caz că şi-a pierdut total raţionamentul, trebuie să-l readucem pe acest Smeoreanu cu picioarele pe pământ, reamintindu-i câteva lucruri, care se pot proba oricând, oriunde, inclusiv în faţa unei instanţe judecătoreşti. Ziarul Arena nu a reacţionat şi nu a atacat niciodată fără să fie provocat. În consecinţă, articolele critice la adresa lui, a patronilor săi şi a prefectului Ungureanu au fost generate exclusiv de înjurăturile pe care aceştia le-au îndreptat împotriva noastră, în ultima vreme, de la postul mai sus amintit.
Acum o săptămână, spre exemplu, Smeoreanu şi Ungureanu, transformaţi parcă în judecătorii ziariştilor vâlceni, în special a celor care nu-l pupă în fund pe prefect, au spus la VTV că „ar trebui puşcărie pentru toţi infractorii, inclusiv cei cu condei”. Între timp, fluturau o hotărâre judecătorească pentru insultă şi calomnie. Păi, cum să răspundem acestei imbecilităţi altfel făcând trimitere la perioada anilor 90, când Petre Ungureanu pierdea un proces de calomnie şi insultă în faţa senatorului PNŢCD Şerban Săndulescu? Care va să zică, Ungureanu se cere singur la mititica. Cum să nu răspundem inepţiilor scoase pe cioc de Smeoreanu decât readucând în discuţie apartenenţa sa la presa comunistă şi la stilul său de lucru? Să spunem când şi de ce a început să-l înjure Smeoreanu pe Constantin Roibu? Nimic mai simplu: vă invităm să savuraţi un articol de-al său de acum câteva luni, după care vă recomandăm să le citiţi şi pe cele de dinaintea acestuia.

Şantaj pe faţă

„Nu vă pot ataca, dle Roibu. Aş avea multe să vă spun însă prefer să nu o fac. Cămaşa e mai aproape decât haina, nu-i aşa ? Am făcut, anul trecut, un contract, chipurile de publicitate, cu Oltchim şi aş mai avea de încasat jumătate din sumă. Nu am facturat de jena muncitorilor concediaţi, a situaţiei încordate şi a implicării unor oameni de bine în salvarea combinatului. Acum, am auzit că v-au venit nişte bani. Alţii. Din credit. Tot din credit. E vremea să îmi iau şi eu partea mea. Ca aproape tot restul presei locale şi centrale. Ce p.m. ? Nu vă băşicaţi, spun doar că nu o vreau post mortem (p.m.) Pentru că scrisul costă, hârtia costă, difuzorii de presă costă, doar tăcerea se plăteşte bine în presa de azi. De aceea, nu vă voi spune adevărul, dle Roibu. Vi-l ascund cum ascunde Viborgul mingea. Vă mai mint o dată de câteva mii de coco. Vă spun că nu sunteţi cine sunteţi,că nu sunteţi un Al Capone al acestor meleaguri. Mulţumit ? A făcut banii ? Poate…Dar alt contract nu mai doresc (insist) să facem. Contract de publicitate. De tăcere, cum ar veni. E peste puterile mele. Îl încheiem pe acesta şi…ce o fi o fi. Totuşi, dle Roibu, vă propun o negociere. Dvs îmi tăiaţi o rată din contract şi eu vă spun doar un mic adevăr, unul mic, nu prea dureros, unul pentru care merită să pierd o mie de euro. Unul de o mie, ce naiba, sunt un boier, îmi pot permite măcar luxul acesta… Astfel, vă spun că am auzit permanent la DigiTV că sunteţi „finanţatorul clubului Oltchim”. Jenant. Nu mai insist, dar e jenant. Finanţatori sunt angajaţii, asta doar dacă nu cumva v-aţi vândut dvs către dvs clubul. Angajaţii sunt finanţatorii, chiar şi cei daţi afară. Finanţator e şi statul care a convertit datoriile, adică sunt 0,20000000 % chiar şi eu finanţator. Tocmai am virat nişte bani către Finanţele Publice şi asta exact în ziua când am auzit din nou că sunteţi finanţator, adică un Becali al handbalului. Sau un Mititelu, depinde ce preferaţi, fiindcă aveţi ceva din amândoi, ceea ce e foarte enervant. Poate sunteţi un Becali al industriei noastre chimice şi un Mititelu al sportului pe semicerc.Poate viceversa. Încă nu îmi dau seama, dar parcă aduceţi cu… ambii aceştia. Mă opresc deocamdată aici. În continuare, vă propun să semnaţi cu mine un alt contract. Moral. Dumneavoastră veţi binevoi să nu îmi daţi niciun euro, eu în schimb vă voi vira, lunar, în contul conştiinţei dumneavoastră un articol sau poate două. O fac de amorul presei. Al unei prese care nu prea mai există pe aceste meleaguri şi asta doar ca să existaţi dvs. Că pe unde călcaţi dvs, se ofilesc paginile gazetelor ca frunzele toamna… Observ că am devenit liric, însă realitatea este că mi-e dor de adevăr ca de mama. E mai bună încheierea asta manelistă, fiindcă, la urma urmei, asta sunteţi, dle Roibu, un personaj de manele. Nişte manele necântate încă din cauza batistei de pe ţambal”, spunea Smeoreanu, somând, cerşind, pentru ultima oară, bani de la Constantin Roibu. Să vă spunem cu e şi cu cartea pe care vrea să o scoată? Cum a încasat deja bani grei de la politicienii care nu-şi doresc să fie terfeliţi de el? Pentru banii încasaţi, le-a dat măcar facturi, chitanţe? Va mai apărea oare acea carte după ce va primi bani de la fiecare dintre potenţialii săi „clienţi”? Să vă reamintim ce a făcut pe la Piteşti? Sau ce tâmpenii le băga în cap vâlcenilor pe vremea când făcea presă comunistă? Mai bine nu… Despre epavele presei vâlcene, numai de bine!