Pe Bucuroiu îl mănâcă în c…r ca pe maimuţă

În urmă cu vreo doi ani, m-a sunat un tip care s-a recomandat Gheorghe Bucuroiu. Destul de panicat, acesta m-a periat vreo zece minute, după care m-a rugat să-l conving pe unul dintre colegii mei să-şi retragă plângerea depusă împotriva sa la Poliţie sau la Parchet.

Ce se întâmplase? După câteva pahare în plus de Coca-Cola, acest Gheorghe Bucuroiu, care am înţeles că este lider de sindicat la Hidroelectrica, îl lovise sau îl îmbrâncise la un meci pe colegul respectiv, pentru că, vezi Doamne, mai demult, îl criticase într-un articol.
Pentru astfel de lucruri, în general, nici nu stau la discuţii şi nu iert pe nimeni, însă, Gheorghe Bucuroiu a insistat atât de mult pe lângă mine şi pe lângă alţi colegi din redacţie, cerându-şi scuze, în repetate rânduri, pentru acea ieşire golănească, încât am decis să-l iertăm şi să-l ajutăm să scape de un eventual dosar penal. După ceva vreme, l-am convins pe colegul agresat fizic de Bucuroiu să-şi retragă plângerea şi să punem punct acestui conflict. Apoi, i-am rugat pe toţi reporterii de la sport ca, în viitor, să-l evite pe acest om, să nu mai vorbească şi să nu mai scrie nimic despre el. Totodată, reţin că i-am mai rugat să nu-l amestece în această poveste, sub nici o formă, pe fiul lui Bucuroiu, care juca la nu ştiu ce echipă, pentru că nu era el vinovat că tatăl său are apucături de maidan. Zis şi făcut. Linişte între noi şi Bucuroiu, timp de un an şi mai bine.
La scurtă vreme după arestarea lui Ovidiu Ciogescu, individul a luat-o însă din nou pe arătură. Un amic care a făcut o afacere cu Bucuroiu a fost primul care mi-a transmis că liderul de sindicat de la Hidroelectrica a început să ne înjure, aşa, fără motiv. N-am zis nimic. M-am gândit că o fi fost beat. Peste o lună, câţiva colegi din presă mi-au spus acelaşi lucru, iar de câteva zile primesc tot mai multe semnale, din toate direcţiile, că Bucuroiu parcă a înnebunit şi ne porcăieşte peste tot. Sâmbătă, am primit câteva telefoane pe aceeaşi temă. Cică la un meci care s-a desfăşurat la Berbeşti, sindicalistul lui peşte a mâncat din nou rahat cu gura plină despre ziarul Arena şi angajaţii săi. Tot fără să-i facă nimeni nimic. După ce am fost informat despre acest lucru, i-am întrebat pe colegii mei dacă au vreun nou conflict cu Bucuroiu. Nu, n-au şi nu l-au mai băgat în seamă de atunci.
În aceste condiţii, pentru mine, a devenit foarte limpede că, lui Bucuroiu, i s-a urât cu frumosul şi vrea să mă leg şi eu de viaţa lui şi a Hidroelectricii. Probabil că vrea să încep un serial despre ce şi cum se mai fură prin instituţia din care se hrăneşte. Sau poate că vrea să scriu ceva interesant despre baza de agrement pe care o administrează şi de care au profitat mai mult hackerii şi interlopii din Vâlcea decât membrii de sindicat de la Hidroelectrica. Iar banii au ajuns… hai deocamdată să nu vă spunem unde au ajuns, că se deschide cutia Pandorei, ca la Vamă.
Bine, este posibil ca Bucuroiu să nu vrea nici una, nici alta, ci doar să i se fi dereglat ceva, undeva, individului. Doamne fereşte! Dar, atunci, să se ducă acolo unde îi este locul, pentru că un astfel de specimen, recalcitrant, mahalagiu şi cu apucături de golan n-are ce să caute în fruntea unei instituţii care se vrea serioasă. Dacă se vrea serioasă, pentru că, deocamdată, directorul Marian Diaconescu n-a luat nici o măsură în ceea ce-l priveşte pe Bucuroiu, deşi ştie prea bine ce „hram” poartă.

va urma