MARILE ECHIPE (VII)

COLŢUL MICROBISTULUI

Până acum am vorbit despre marile echipe de club sau selecţionate (din România sau la nivel internaţional) consemnate de-a lungul întregii istorii a fotbalului. Nu puteam rata ocazia de a scrie şi despre cele mai frumoase echipe din judeţul Vâlcea. Ne întoarcem astfel la 1946, atunci când se înfiinţează în oraşul de la poalele Dealului Capela echipa „Vâlceana” înscrisă în Divizia C, actuala Liga a 3-a. În această perioadă de pionierat nu semnalăm vreo performanţă notabilă, iar până în deceniul şapte al secolului trecut regăsim echipă sub diverse denumiri: Unirea, Oltul, Şantierul Govora, Chimia Govora jucând fie în Divizia B, fie în Divizia C. Tifirel, Nicolae Petrică sau Vasile Sanda sunt câteva nume de jucători vâlceni reprezentativi pentru acea perioadă.
Din 15.05.1966 începe construcţia propriu-zisă a Combinatului Chimic Rm. Vâlcea, iar fotbalul vâlcean intră pe un trend ascendent, mai ales după ce echipa a fost preluata în 1967 de colosul industrial sub denumirea de Chimia Rm.Vâlcea. După doar câţiva ani, fiind în Divizia B (Liga a II-a) Chimia reuşeşte o performanţă unică şi greu de egalat, respectiv în sezonul 1972/1973 cucereşte Cupa României după o finală rejucată împotriva unei alte surprize, Constructorul Galaţi echipă ce activa în Divizia C! A fost singura finală a Cupei României disputată între doua echipe aflate în eşaloane inferioare. Mai mult, în sezonul următor, Chimia promovează în premieră în prima divizie a ţării jucând şi două meciuri în cupele europene (eliminată de irlandezii de la Glentoran Belfast).
Cu ajutorul autorităţilor comuniste, se reconstruieşte din temelii Stadionul „1 Mai” pe vechiul amplasament al arenei cu tribune de lemn de la marginea Zăvoiului. A fost perioada de glorie a fotbalului vâlcean, atunci când la antrenamentele echipei veneau cel puţin 2.000 de microbişti. Sub comanda lui Dumitru Anescu şi avându-l ca preşedinte de club pe venerabilul Mitică Dragomir, echipa de aur a Chimiei Rm.Vâlcea 1973/1974 avea următoarea formulă: Ştefan Stana – Gheorghe Burlacu, Teodor Ciobanu, Constantin Pintilie, Nicolae Petrică, Ion Haidu, Ion Ionescu, Filip Sutru, Costică Donose (Cornel Nicolae), Gheorghe Gojgaru, Iulian Orovitz (Vasile Iordache).
Urmează o perioadă mai puţin fastă, cu un periplu prin liga secundă, pentru ca în 1978 Chimia să revină în Divizia A. Nouă ani va sta în prima ligă, obţinând în sezonul 1981/1982 cea mai bună clasare din istorie, respectiv locul 8. Atunci, la începutul anilor ’80, vorbim de o altă echipă de vis a judeţului Vâlcea, formată dintr-o nouă generaţie talentată de jucători în frunte cu „profesorul” Iancu Carabageac. Iată vestita Chimia Rm. Vâlcea ‘80: Pavel (Roşca) – Dumitru Teleşpan, Lucian Catargiu, Marin Preda (Marian Başno), Marian Cincă, Ghe. Ceauşila, Iancu Carabageac, Mircea Savu, Vergu, Sorin Gângu, Costel Gaiţă (Florin Verigeanu).
După retrogradarea din 1987, fotbalul vâlcean intră pe o pantă descendentă, având în vedere evenimentele din 1989 şi problemele economice şi sociale cu care se confruntă societatea românească. Combinatul Chimic, devenit Oltchim SA continuă investiţiile în sport, dar în handbal, turnura imprimată la mijlocul anilor ’80 de fostul prim-secretar al judeţului Valcea, Ion Coman.
În 2004, după aproape 60 de ani de activitate, echipa fanion se desfiinţează, palmaresul ajungând în posesia unui om de afaceri vâlcean. Anii ’90-2000 nu au mai adus o altă echipă mare la Vâlcea, deşi încercări au mai fost. Minerul Berbeşti, Rarora Rm.Vâlcea, Ghecon Lăpuşata, Flacăra sau FC Vâlcea au avut ambiţii mari, dar materializate doar la nivelul Ligilor a 2-a sau a 3-a.
Între 2005-2009, nou-înfiinţata echipă CSM Rm.Vâlcea, finanţată de Primăria Municipiului, a încercat (oare?) să promoveze în Liga I, fără succes însa. A fost echipa lui „mereu la anul” suspectată în mai multe rânduri de jocuri necurate. A fost chiar un celebru meci la Baia Mare în 29.06.2007, în ultima etapă , când o victorie a vâlcenilor asigura promovarea. În faţa unei echipe desfiinţate de două etape, reunite miraculos (sau nu!) pe gazon doar pentru acest meci, nepregătită fizic, vâlcenii au fost învinşi cu 3-1. Nimeni nu va şti ce s-a întâmplat în culise, dar cert este că a fost cel mai urât meci al vreunei echipe de fotbal din Vâlcea. Trecuse vremea când cel care se ocupa de echipa Chimia din partea Comitetului de Partid făcea infarct în tribune… acum era timpul autorităţilor democratice care se bucurau (oare de ce?) de insuccesul echipei.
Sezonul 2011/2012 a adus la rampă pe Damila Măciuca, echipa finanţată de fraţii Dan şi Laurenţiu Niţu, care pare a reînvia spiritul fotbalului de altădată prin emulaţia creată în jurul clubului. După 1990, mulţi fotbalişti talentaţi ai Vâlcii au ales să joace la cluburi din ţară sau din străinătate, iar atunci când erau întrebaţi de unde vin, lumea ştia de două lucruri: despre Chimia, câştigătoarea Cupei României şi despre Iancu Carabageac, cel mai talentat fotbalist care a jucat la Vâlcea.
În final, încercam să alcătuim cea mai bună echipă „all time” a Vâlcii formată din jucători care au evoluat în Zavoi sau care se trag de aici dar au jucat la alte echipe. Iată formula: Robert Tufişi (Ştefan Stana) – Dumitru Teleşpan, Lucian Catargiu, Vasile Popa, Alin Pufu – Cornel Nicolae (Mircea Savu), Iancu Carabageac, Ghe. Ceauşilă, Sorin Gângu – Gheorghe Gojgaru (Victoraş Iacob), Sergiu Radu. Antrenor, regretatul om de fotbal Traian Popa.
Să auzim numai de fotbal!

• Ec. Gabriel ALBINARU