Marian Başno, 251 de meciuri jucate în Divizia A pentru Chimia Rm. Vâlcea
Marian Başno a fost unul dintre cei mai emblematici fotbalişti ai Chimiei Rm. Vâlcea. Conform informaţiilor publicate de Iulian Meianu în 2019, în cele două volume denumite sugestiv, ”1973 – Un an cât un veac pentru fotbalul vâlcean”, Başno s-a situat pe locul 3 în topul jucătorilor care au evoluat de cele mai multe ori pentru Chimia în Divizia A. A strâns nu mai puţin de 251 de prezenţe pe prima scenă fotbalistică a ţării. Doar Marin Cincă şi Dumitru Teleşpan l-au depăşit în această privinţă. Başno a avut şi calitatea de antrenor la Chimia. A condus echipa, de pe bancă, în două rânduri, în sezoanele 1985-1986 şi 1986-1987. În total, a fost timp de 13 etape principal şi alte 9 secund.
Marian Başno s-a născut pe 28 noiembrie 1954, la Bucureşti. A evoluat pe postul de fundaş. În 1986 a primit titlul onorific de maestru al sportului. La Chimia a ajuns în 1976, fiind transferat de la Minerul Motru. A jucat timp de 11 ani pentru Chimia, perioadă în care a marcat 15 goluri. A debutat în Divizia A în 1978, într-un meci cu FC Argeş. Înainte de a ajunge la Vâlcea a mai jucat pentru Steaua Bucureşti, timp de 10 ani (între 1965 şi 1975), apoi un sezon la Motru. Și-a încheiat cariera ca jucător în anul 1988, la Electromureş Tg. Mureş. Ca antrenor, în afara Chimiei, a mai stat pe banca echipelor Flacăra Rm. Vâlcea şi Lotru Brezoi. Timp de şase luni, în 1991, a îndeplinit şi funcţia de preşedinte al secţiei de fotbal de la Chimia Rm. Vâlcea. De asemenea, a fost preşedinte la FC Vâlcea, dar şi la Drobeta Tr. Severin. De numele său se leagă şi transferul jucătorului Florin Costea la Universitatea Craiova.
După vestea dispariţiei sale premature, au fost sute de mesaje de condoleanţe pe reţelele de socializare. Unul, mai special, pe care vi-l redăm în continuare, a fost scris de Gabriel Albinaru, fratele unuia dintre fotobaliştii de valoare ai Vâlcii, Adrian Albinaru: ”Eram copil. Meci cu retrogradarea pe masă. Cu Sportul Studenţesc. 0-0, minutul 90. În prelungiri… se da penalty pentru noi. Toţi jucătorii pleacă de lângă careu. Nimeni nu avea curajul să bată. Din partea opusa a venit căpitanul, Marian Başno. Stadionul, înţesat de suporteri, a amuţit. Șut şi gol. În acea zi, Marian Başno a fost eroul meu, idolul tribunei şi salvatorul Chimiei şi al onoarei oraşului. Au trecut anii, am trecut pe lângă el sau am stat în tribună, alături. Nu am vorbit niciodată cu el, dar de fiecare dată când îl întâlneam aş fi vrut să-i spun câtă bucurie mi-a produs în aceea zi de vară. Mie şi altor mii de vâlceni! Drum luminos şi Dumnezeu sa te odihnească!!!”
”Golul lăsat în urmă de trecerea la cele veşnice a bunului coleg şi prieten, Marian Başno, nu poate fi acoperit de nimeni şi nimic. Dumnezeu să-l odihnească în pace, iar familiei îndurerate să-i dea mângâiere şi puterea de a merge mai departe. Adio, bunul meu coleg şi prieten! Sincere condoleanţe!”, a transmis şi Dumitru Teleşpan, unul din apropiaţii lui Marian Başno, cu care a împărţit, de-a lungul anilor, bucurii, dar şi tristeţi, pe terenul de fotbal şi în afara arenei sportive.
Marian Başno a avut o legătură aparte cu Marian Leţa, probabil cel mai bun prieten al său. Leţa a fost, de asemenea, profund marcat de tragedia de duminică dimineaţă: ”Am fost prieteni, am fost colegi şi coechipieri, nedespărţiţi şi pe teren, ca şi în viaţă. A fost frumos în ambele şi în ambele ne-am completat… Am alergat cot la cot de la primul fluier până la cel final, care din pacate pentru tine, prieten drag, a venit mult prea devreme. Adio, prieten drag! Din pacate, cel mai mare gol al tău a fost golul lăsat în sufletul meu. Drum bun, dragul meu prieten!”. (FOTO: Dumitru Zamfira)
