Iată de ce n-ar trebui să mai fie un „mâine” pentru unii ziarişti vâlceni!

Acum câţiva ani, la Piteşti, nişte băieţi deştepţi înfiinţau firma Brio. Această societate putea da lovitura în comerţul cu gogoşi sau ştrampii de damă, însă, cei care au creat-o s-au gândit că ar fi mai bine pentru ei şi conturile lor să pună bazele celebrului joc de „întrajutorare” Philadelphia. Sute, mii de argeşeni au luat în final mari ţepe, mulţi dintre ei rămânând pe drumuri. Ei bine, după părerea noastră, povestea lor ar putea avea multe lucruri în comun cu cea a lui Gheorghe Smeoreanu, directorul VTV, care ieri patrona un articol intitulat „Iată de ce nu ar trebui să fie un mâine pentru Traian Băsescu”, iar astăzi apare sugubăţ, cu şapca portocalie pe cap, dându-şi pe faţă „imparţialitatea”, consecvenţa în idei şi derutând din nou, destul de puternic, lumea. Dar mai bine vă lăsăm să savuraţi poza alăturată şi articolul apărut acum vreo două luni în „Criterii politice”, cu promisiunea că, despre cazul Philadelphia, vom vorbi mai mult cu altă ocazie.

Iată de ce nu ar trebui să mai fie un „mâine” pentru Traian Băsescu!

Tema unei schimbări radicale în România, a unei revoluţii în economie pluteşte în aer… România se află „pe culmile disperării”, ca să utilizăm un concept cioranian. Există o vorbă în înţelepciunea românească: cel care caută cu adevărat adevărul trebuie să ştie un lucru teribil… Că într-o zi va sfârşi prin a-l găsi. Problema este însă alta: este el pregătit să plătească preţul, să suporte acest adevăr şi să-l recunoască în faţa semenilor săi? Bunăoară, preşedintele Traian Băsescu… Caută, cu tot dinadinsul, adevărul despre tot ce se întâmplă în această ţară? Dacă da, ne înclinăm până la pământ, în faţa domniei-sale, în cazul în care ar şi recunoaşte public matrapazlâcurile financiare ale protejaţilor săi politici: Ridzi, Udrea, Falcă, Videanu, Gutău şi ale multor altor aşa-zişi democrat-liberali, care au atentat, fără ruşine, la banul public. Poate Băsescu să suporte adevărurile cu privire la propria persoană, la comportamentul său public grobian, la dosarul său de Securitate, la practicile economice subterane ale fratelui său şi ale fiicelor sale? Poate să ne răspundă, cu sinceritate, pe un post public de televiziune, dacă este el cel mai nimerit să condamne comunismul, atunci când trecutul şi manifestările sale actuale sunt ale unui fost activist de aparatcik, adept al unui spirit totalitar feroce? Simpla sa apariţie pe un post public, ştie toată lumea acest lucru, este, în fapt, un atac la spiritul democratic parlamentar, pluralist… Se vede de la o poştă acest lucru, însă aplaudacii de lux ai preşedintelui (Liiceanu, Patapievici şi Cărtărescu, nemaivorbind de garda pretoriană a ziariştilor, care au făcut scut în jurul celui mai iubit fiu al poporului) se prefac că nu observă… Nici ei, ca şi mentorul lor spiritual, nu sunt pregătiţi să suporte adevărul, deşi cunosc foarte bine faptul că marşurile şi odele închinate lui Băse reprezintă materia primă a oricărei dictaturi. În zadar încearcă Traian Băsescu să imite naţionalismul şi autoritarismul lui Putin. Dictatura lui Putin are valenţe economice binefăcătoare pentru Mama Rusia şi, mai mult de atât, premierul rus (care este şi conducătorul de facto al ţării) nu este un produs politic de băcănie, precum Traian Băsescu, fost marinar şi negustor de îngheţată. Fostul şef al KGB, Vladimir Putin, nu a făcut deliciul agenţiilor de presă ale lumii printr-un vocabular obscen ca al lui Traian Băsescu, n-a dansat din buric cu ţigăncile „împuţite”, n-a tuns oi şi n-a protejat niciodată „capre metafizice” precum Elena Udrea sau Monica Ridzi. A nu se înţelege că facem apologia ţarului Putin, care – ca orice dictator – înăbuşă, la rându-i, prin metodele sale kremliniste, democraţia şi libertatea de exprimare, dar care – repet – are merite în plan economic. Este un dictator serios, dacă putem spune aşa, nu un măscărici… Putinismul lui Băsescu se reduce doar la atât: să închidă gura oricărei mişcări de opoziţie care ar putea să-l trimită, de la Cotroceni, înapoi la făbricuţa sa de îngheţată, alături de fratele său, cel care, în trecutul apropiat, promitea locuri de veci tuturor ziariştilor „găozari”, pe pământurile sale acaparate suspect de uşor şi de ieftin. Iată de ce nu ar trebui să mai fie un „mâine” pentru Traian Băsescu. „Ieri” este cuvântul care i se potriveşte acestui om cu eleganţă de arici, specializat în împrăştierea de vrajbă şi ură şi, în general, în toate tehnicile insurecţionale (în care diversiunea stă la loc de cinste), pentru a acapara putere, bani şi dame frivole… Avem nevoie de un preşedinte cu o luminoasă onestitate şi cu un admirabil curaj spiritual şi politic de a spune românilor adevăruri capabile să-i deranjeze deopotrivă şi pe social-democraţi, şi pe democrat-liberali, şi pe unii liberali, în frunte cu Tăriceanu, care şi-au folosit poziţiile politice  pentru a se îmbogăţi pe nedrept, în detrimentul românilor care, astăzi, suferă fără nicio speranţă. O să spuneţi că sunt nebun: Crin Antonescu este prototipul preşedintelui de care România are nevoie în acest moment!
Articol apărut în Criterii Politice pe data de 13-08-2009

Eduard Dulăcioiu