EDITORIAL / SuperLiga românească şi malaxorul schimbării antrenorilor
Începută interesant în vară, cu mulţi spectatori în primele etape, Liga 1 denumită (pompos) datorită sponsorului: „SuperLiga1”, a trecut în partea a doua a sezonului regulat.
Aşa cum era de aşteptat în această parte de Europă, nu există nici un fel de răbdare atunci când nu sunt rezultate şi antrenorii sunt schimbaţi la foc automat. În ultimele două luni şi jumătate opt echipe, adică jumătate, au schimbat antrenorii, unele chiar de 2-3 ori (FCSB şi Mioveni), în speranţa îmbunătăţirii lucrurilor. Din păcate pentru echipe, pentru finanţatori, pentru suporteri, doar una dintre modificările de staf tehnic a produs efecte pozitive imediat, cea de la Chindia Târgovişte.
Echipa care a ajuns la al treilea campionat consecutiv în care dispută meciurile de pe teren propriu prin vecini (în general la Ploieşti) a fost resuscitată de Toni Petrea cel ce fusese forţat în august să plece de la FCSB acolo unde „nu erau rezultate” nici în campionat şi nici în Conference League. Nu el era cauza, dovadă că cel care i-a urmat, Nicolae Dică nu a rezistat nici el presiunii de la clubul cu reşedinţa (mai nou) în Pipera.
La Târgovişte, Petrea a reuşit adevărate „minuni” câştigând cinci meciuri şi făcând un egal în campionat la care se adaugă şi o victorie în Cupă.
Dintr-o echipă condamnată clar la retrogradare, cu şase puncte după primele 10 etape, fostul secund al lui Reghecampf devenit „principal” fără probleme la un moment dat, aidoma lui Arteta care face „minuni” în Anglia cu tunarii lui Arsenal (Arteta care a învăţat meserie ca secund al lui Guardiola), Toni a dus-o pe Chindia sus, cu speranţe (nemărturisite) de play-off.
În aceste momente în care el este „pe val”, iar FCSB este cu antrenor interimar, se duc tratative „subterane” pentru revenirea sa la echipa condusă din punct de vedere tehnic, de facto, chiar de către finanţatorul din Pipera.
Dacă lucrul acesta se va întâmpla, Petrea ar face o mare greşeală în cariera sa, altfel destul de promiţătoare.
Celelalte echipe măcinate de problema rezultatelor nesatisfăcătoare au schimbat stafurile: la Mioveni mediocrul Stoican i-a lăsat loc necunoscutului Stoica, la Arad a revenit”Ghiusi” Balint preluând pe UTA de pe penultima poziţie (acolo unde o lăsase în primăvară, în campionatul trecut (!), atunci când fusese înlocuit cu Badea), FCU Craiova este de aproape o lună cu interimar după demisia lui Croitoru şi Adrian Mititelu nu găseşte nici român nici străin dispus să lucreze cu el în condiţiile actuale (cu diferend major între suporteri şi finanţator).
FC Argeş a renunţat la Prepeliţă şi l-a adus pe Croitoru, dar la Piteşti norii sunt din ce în ce mai întunecaţi, iar la „U”Cluj schimbarea de acum două luni a lui Lincar cu Neagoe se pare că a fost una bună.
În ceea ce priveşte clasamentul, sus primele trei clasate, Farul, Rapid şi CFR Cluj, dar şi nou promovatele Hermanstadt şi Petrolul (aflate momentan pe locuri de play-off) au asigurată liniştea, dar la români la fotbal (la fel ca şi în alte domenii) este o linişte relativă. Sunt suficiente două- trei rezultate negative şi începe vânzoleală prin birouri, acolo unde „lipitorile” din fotbalul românesc încep să „picure” miere sau otravă în urechile patronilor pentru a începe „schimbarea” dictată de situaţie şi de impresarii care forţează şi dictează toate „mişcările de trupe” din fotbalul românesc.
Trei lucruri importante sunt acum de actualitate: calificarea în primăvara europeană a echipei campioane (bravo Dan Petrescu!), parcursul de metronom în campionat a echipei finanţate şi antrenate de Gică Hagi -Farul Constanţa- şi „bătălia” pentru ultimele două locuri de play-off între Hermanstadt, Petrolul, FCSB şi Sepsi (dacă nu cumva Toni Petrea mă va contrazice), celelalte 4 locuri fiind antamate de Farul, Rapid, CFR şi CSU Craiova.
Aveţi grijă de voi!
• Dan-Cătălin Săraru
