Cafea cu parfum de Buican
Colegul meu Edi scria săptămâna trecută despre iniţiativa unor oameni de bine de a înfiinţa un fan-club Cristi Buican. O idee bună, însă cred că deja s-a făcut un pas important în acest sens. Mai exact, la etajul III al Consiliului Judeţean, s-a deschis încă de anul trecut un adevărat Club Buican, unde fanii săi pot consuma liniştiţi o cafea fierbinte, fuma o ţigară sau răsfoi un ziar. Clubul se află chiar în incinta biroului vicepreşedintelui liberal al Consiliului Judeţean, până nu demult un loc anost, în care singurul element amuzant era reprezentat de picioarele lui Nicolae Pătru căţărate americăneşte pe masă. Cunoscut ca un om ospitalier, Cristi Buican a devenit în scurt timp principala atracţie a Consiliului Judeţean.
În aproape orice moment al zilei, biroul lui Cristi Buican este plin ochi, chiar dacă el nu este prin preajmă. Cine vrea să bea o cafea nu are decât să bată de două ori la uşa biroului, nu înainte de a o saluta discret pe doamna roşcată din secretariat. Aprecierea de care se bucură doamna cea roşcată se datorează în bună măsură şi faptului că nu suferă de metehnele altor secretare.
Mai exact, nu te lasă să aştepţi pe la uşă şi nu te minte că şeful ei este ocupat. Singura problemă în momentul în care intri în birou este că nu prea ai unde să te aşezi, în majoritatea timpului toate scaunele fiind ocupate. Avantajul este că în biroul lui Cristi Buican poţi găsi o grămadă de lume, de la primari până la ziarişti. Atmosfera este una destinsă iar vizibilitatea redusă sensibil din cauza fumului de la cele 30 de ţigări aprinse în acelaşi timp. Omenos, Buican nu face observaţii nimănui, fiind chiar dispus să rezolve problemele tuturor. Probabil şi din această cauză a devenit de ceva vreme personajul politic cel mai simpatic al tuturor… Am fost şi noi curioşi să aflăm cam câţi bani se duc lunar pentru cafelele comandate la bufetul Consiliului Judeţean pentru musafiri. Vreo două-trei milioane, bani pe care evident că-i decartează tot Buican. În acest sens, lansăm public o invitaţie tuturor celor care au obiceiul de a-i călca pragul, să nu mai vină cu mâna goală. Un Jacobs sau o Lavaza ar fi binevenite, iar noi vom face primul pas în acest sens… O.H.
