David, minunea blonda a lui Costica Vâlcea

David, minunea blondă a lui Costică Vâlcea

• Nepoţelul său a devenit prima pasiune a şefului CCA, întrecând arbitrajul

  Are 55 de ani, s-a născut în comuna Golgota din judeţul Prahova, însă locuieşte în Rm. Vâlcea de aproape 30 de ani. Este un om care s-a dedicat în totalitate sportului, iar pentru asta sportul i-a oferit totul. Primul contact l-a avut cu fotbalul, sector în care a fost aproape de a atinge maximum: a debutat în Divizia A ca portar al echipei Farul Constanţa încă de la vârsta de 18 ani, a fost selecţionat în echipa olimpică a României, după care a urmat apoi o perioadă frumoasă la Chimia Rm. Vâlcea. A terminat cu fotbalul şi a început cu arbitrajul unde a realizat performanţe şi mai mari. Practic, aici şi-a câştigat faima. A promovat în Divizia A în 1984 după care a fost inclus şi pe lista FIFA. Astfel, a colindat Europa când alţii poate nici măcar la televizor nu aveau posibilitatea să descopere alte civilizaţii. A cunoscut marii fotbalişti ai vremii, a arbitrat echipe ca Deportivo la Coruna, Anderlecht, Auxerre sau Benfica Lisabona. În 1996 a terminat şi cu arbitrajul, însă a continuat să-şi găsească loc în sport. Este vorba despre fostul preşedinte al AJF Vâlcea, actualul şef al arbitrilor din România, Gheorghe Constantin.

„Funcţia” cu care se mândreşte cel mai tare: bunic!

Dacă pe plan profesional a obţinut tot ce şi-a dorit, putem afirma că şi în viaţa de familie este un om fericit. De 33 de ani împărtăşeşte bucuriile şi necazurile alături de Ileana Tamara, soţia sa şi mama copilului său, Augustus Constantin, şi el arbitru de fotbal. De vreo 2 ani, Gheorghe Constantin ocupă şi statutul de bunic, „meserie” de care spune că s-ar ocupa cu plăcere şi permanent dacă ar putea. „Nepoţelul meu se numeşte David Andrei, iar pe 7 februarie împlineşte 2 ani. Am fost fericit când am aflat că voi fi bunic. Acum nu e o metodă mai bună de a mă relaxa decât să mă joc cu el, asta pentru că nu e un copil râzgâiat, dificil, care să te obosească. Iar pentru mine această perioadă din viaţa unui copil e un pic nouă pentru că pe Gusti (n.r. Augustus Constantin) l-a crescut mama mea până la vârsta de 3 ani. Astfel că acum încerc să recuperez ce-am pierdut cu băiatul meu. Cel mic deja înţelege ce-i spunem, l-am dus şi la stadion şi, ca oricărui copil, îi place să se joace cu mingea, dar asta nu înseamnă că va fi fotbalist sau arbitru. Mie unul, normal că mi-ar surâde ideea, aş vrea să continue tradiţia, dar e prea devreme să ne gândim la acest lucru. Nu ştiu dacă voi reuşi să-l păcălesc”, s-a destăinuit Costică Vâlcea, apelativ pe care şi l-a luat o dată cu stabilirea în Râmnic şi contactul cu lumea bună a fotbalului naţional. De asemenea, Gheorghe Constantin spune că „mi-aş dori să mai fiu bunic, dar asta e problema lui Gusti şi a soţiei acestuia, Monica. Oricum, să nu fie nici prea mulţi. Pentru copii nu e bine, mai ales dacă părinţii nu au timp suficient pentru a se ocupa de ei”.

Rămâne la prima dragoste: judeţul Vâlcea

Deşi acum îşi desfăşoară activitatea la Bucureşti, preşedintele CCA-ului mărturiseşte că se simte „acasă” tot la Râmnicu Vâlcea fapt pentru care, deşi e obositor, ori de câte ori are ocazia, nu ezită să facă naveta între Capitală şi oraşul de la poalele Capelei. Cum spuneam, nu intenţionează să-şi mute domiciliul, ci din contră „am cumpărat o casă gata făcută, la Vâlcea, în zona dintre Fedeleşoiu şi Dăeşti şi am încercat să o reamenajăm pe gustul nostru. Nu e vilă, dar e o casă cu mai multe camere. După ce terminăm cu totul şi deja suntem aproape de final, o să ne mutăm acolo, iar aici, în apartament (n.r. situat în apropiere de Primăria Râmnicului), o să rămână Gusti”.

Florin, cel de-al doilea băiat al lui Costică

O dată cu numirea sa în fruntea arbitrajului românesc, Gheorghe Constantin a ieşit din tiparul unui om obişnuit căruia să nu-i poată fi violată intimitatea. Fiind persoană publică, a trebuit să accepte şi acest aspect, acela de a-i fi pusă pe tapet întreaga viaţă. Imediat după ce a ajuns preşedinte la CCA, ziarele de specialitate au publicat un material despre o altă „viaţă” a fostului arbitru, dinainte de a deveni familist, din care a reieşit şi Florin Marian, (mai mare cu un an decât Augustus Constantin). „Înainte de a mă căsători am avut, la Tr. Severin, o relaţie de vreo trei luni cu mama lui Florin din care a reieşit el. Nu a fost o aventură, ci o relaţie civilizată, normală între un bărbat şi o femeie. La puţin timp după aceasta, eu m-am căsătorit cu Ileana Tamara, mama lui Gusti, alături de care sunt şi acum. Soţia mea ştia de existenţa lui Florin. Nici nu se putea altfel pentru că într-un oraş ca Tr. Severin, asemănător cu Rm Vâlcea, oraşe mai mici, nici dacă vrei nu poţi ascunde un lucru aşa important. Cu Florin am avut o relaţie, nici apropiată, nici îndepărtată. Nu a fost lângă mine, nu l-am văzut crescând şi nu există aceeaşi apropiere ca în cazul lui Gusti pe care l-am avut aproape tot timpul. El a trăit acolo, a fost crescut de mama, bunicii lui. Nu am avut contact cu el. L-am cunoscut când avea vreo 12-13 ani. A urmat o perioadă în care a făcut Şcoala Militară la Mediaş. Atunci mai vorbeam la telefon. Însă abia în urmă cu vreo 6 ani am început să ne apropiem mai mult, când el s-a mutat în Bucureşti. Stau altfel lucrurile acum. Îl cunoaşte şi pe Gusti, chiar se vizitau în urmă cu ceva timp. În concluzie, nu-mi este indiferent, dar nu pot spune că există aceeaşi legătură ca între mine şi Gusti. Nu ştiu dacă faptul că eu am fost arbitru l-a determinat să urmeze această activitate. Până să apară la Divizia C, nici nu ştiam că e arbitru”, ne-a povestit Constantin.

Funcţia de preşedinte al CCA i-a creat şi neplăceri

Înainte de a fi numit şef peste arbitrii din România, Gheorghe Constantin avea o relaţie destul de apropiată cu Ion Crăciunescu (un alt vâlcean adoptat), cel care i-a fost pentru o vreme chiar şi vecin de apartament. Însă, după ce „Costică” a fost numit preşedinte al CCA-ului, succedându-l astfel pe Crăciunescu, prietenia dintre aceştia s-a destrămat. Totuşi, Constantin crede că prin acest lucru „Nu mi-am pierdut prietenii. Pentru că cel care-ţi este prieten, te înţelege, nu vede numai interesul lui. Eu şi Ion Crăciunescu suntem vecini de apartament de vreo 10 ani. De fapt, mai mult cu fiul său pentru că el nu mai locuieşte de mult aici. Până să ajung la CCA, relaţia dintre noi a fost una bună spre foarte bună. Eram prieteni, pierdeam nopţi împreună la meciuri şi altele. Totul s-a schimbat când a început să dea declaraţii prin ziare. Eu n-am spus vreodată ceva despre ce-a făcut el, dar dacă a tot insistat să mă atace, a trebuit să-i răspund. Dar nu-i port ranchiună. Dacă mă întâlnesc cu el, îl salut. Vrea, vorbeşte, dacă nu, nu-i nici o problemă. Dac el vrea să treacă peste acest moment e bine, eu nu sunt certat cu el”.

Simona SIMA