Viitor cam sumbru
Am intrat pe ultima sută de metri cu pregătirile pentru noul sezon. CSM Rm. Vâlcea are, cu siguranţă, o altă faţă vizavi de ceea ce era atunci când a terminat „în genunchi” sezonul. Are un antrenor tânăr, dornic de afirmare, dornic să arate că nu degeaba a stat ani buni în umbra marilor tehnicieni ai fotbalului românesc. CSM are, însă, un lot în mare parte remaniat. Tinerea e cuvântul de ordine într-un campionat ce se anunţă extrem de încins.
Să dăm credit tinereţii, iar dacă pierdem măcar să pierdem pe mâna noastră. Să nu mai vină tot felul de mercenari aflaţi la final de carieră, mercenari care să te vândă când ţi-e lumea mai dragă. În Zăvoi se merge acum puţin şi pe sentimentalism, plecându-se de la ideea că aceşti copii vor să joace şi nu se bagă nicicum în vreun clinci din care cineva, cu siguranţă, ar putea ieşi şifonat. Ori jucătorul, că a luat ”plasă” şi nu a primit atât cât i s-a promis, ori, în cel mai nefericit caz, echipa, care trebuie să repare în scurt timp situaţia în clasament.
Dincolo de ceea ce se spune despre Costel Pană, ca om, mie îmi place. În primul rând am remarcat la el diplomaţia de a dialoga cu presa. E mare lucru, şi din punctul acesta de vedere trebuie să recunoaştem, noi, ziariştii, că am avut oarecum noroc în ultima vreme pentru că şi fostul tehnician, Adrian Furnică, arăta disponibilitate la dialog cu presa. Ca relaţie a sa cu jucătorii, aici e treaba lui Pană cum vrea să dialogheze cu echipa. Asta pentru că se spune că bucureşteanul nu comunică mai deloc cu jucătorii şi că ceea ce are să le spună, le spune prin intermediul secundului Mitică Teleşpan.
De ce spun, totuşi, că viitorul pare sumbru? Pentru că în meciurile de pregătire de până acum, CSM a arătat ca o echipă care-şi caută încă identitatea. Din păcate nu prea e timp, astfel că, probabil, ne vom mai căuta încă această identitate şi în primele etape ale campionatului. Bine ar fi să ne găsim cadenţa cât mai repede, pentru că deja de sâmbătă nu mai e glumă, se joacă pe puncte, pe bani şi, de ce nu, pe glorie, pe onoare. Eşecul usturător din ultimul meci de pregătire, 0-3, cu FC Braşov, poate fi o armă cu două tăişuri. Adică, ori Pană a tot experimentat şi asta e bine, oarecum, ori a început cu ceea ce vrea a fi formula de bază, şi raportat la scor, asta e de acum destul de grav!
Sunt destule nume noi la echipă. S-ar putea să rămână şi acest Bilia pe care încă nu l-am văzut la joc. Avem un jucător de culoare, s-ar putea să avem chiar doi, dacă va rămâne Sintowe, alături de acest Kalvin. Dar nu avem atac. se aşteaptă prea mult de la Ciortan, iar Budeanu nu e atacant de meserie. Am văzut că uneori Pană îi mai împinge în faţă pe Murineanu sau, surprinzător, în meciul cu Braşovul, pe Alin Savu. N-avem nici rezervă de portar. Iar Pampea, convins că nu poate fi scos din poartă, arată, parcă, o oarecare deconectare în a apăra. Nu are teama aceea că dacă greşeşte îşi pierde postul de titular. Şi atunci, cel puţin în acest caz, vorbim de acea concurenţă benefică pe posturi.
Am văzut Craiova lui Mititelu. O panaramă de echipă. Îmi pare rău pentru prietenul meu Vali, un băiat care de când joacă la pariuri a ajuns la părerea că echipele mici se mobilizează în confruntările cu grupările mari. În cazul Craiovei nu are ce să se mobilizeze. Eventual Mititelu să se facă mai mititel şi să se ascundă puţin după pom. Ca să vedeţi ce echipă a plecat din seria noastră în prima divizie! Oricum, Vali mai bine s-ar reorienta, eventual să ţină cu Olteţul Zătreni, o altă echipă nou-promovată.
Cât despre CSM, să sperăm că începutul echipei va fi unul fericit. În fond, nu-i aşa (?!) speranţa moare ultima…
