Pseudonime, iesiti la interval!

PERSUISIVE

Pseudonime, ieşiţi la interval!

Trebuie să recunosc faptul că l-am urmărit cu sufletul la gură. Cum pe cine?! Pe domnul prezident! Că bine le zice, când are posibilitatea să le zică. Adică atunci când mai găseşte din ăştia care mai au răbdare să asculte. Mai nou, domnul prezident, care a scos din vocabularul bunei cuviinţe cuvinte precum „dumneavoastră”, are un of. Ba nu, două. Sau, mă rog, or fi mai multe. Adică, în spiritul respectului democraţiei şi dreptului la opinie, situaţie care în cazul său nu e nicicum valabil, ci dimpotrivă, tânărul şi talentatul şef al fotbalului vâlcean vrea să ştie ceva. Vrea să ştie acum cine mai scrie cu pseudonim şi pe unde ?! aţi mai pomenit aşa ceva? Vă daţi seama unde s-a ajuns? Vă imaginaţi câtă teamă poate avea domnul prezident, deşi nu înţeleg de ce?! În cei peste 14 ani de când fac presă, asta e prima mare chestiune ce o aud. Dincolo de atacul grosolan la adresa libertăţii de exprimare, la libertatea presei, nu ştiu dacă preşedintele ţării (de-a lungul timpului, din ’90 până azi, a cerut aşa ceva?

Adică, stimaţi colegi de breaslă, v-aţi fript! Sau mai pe româneşte, aţi dat de dracu! Nu mai aveţi voie, fiind vorba de un stat de drept, zică-se, să scrieţi cu pseudonim. „Hai că v-arăt eu vouă, ăstora care îndrăzniţi să scrieţi critic la adresa mea!”, pare a spune, odată cu decizia de a afla cine scrie sub pseudonim şi unde, noul şef al fotbalului vâlcean. În deschiderea conferinţei de presă, în cadrul căreia, e adevărat, a vorbit frumos dar n-a spus mare lucru, domnul prezident se arăta îngrijorat de faptul că mulţi l-ar fi întrebat „Ce au dom’ne ăia de te atacă?!”, şi că s-ar fi săturat de asta. Nu înţeleg de ce se vorbeşte de ATAC? Oare a spune o părere critică înseamnă că persoana respectivă e atacată? E cumva vreun atac la persoană?! Nu cred. Nu mi-e ruşine să spun. Deşi nu mă consider o victimă. Dar, domnul preşedinte a reuşit să mă dea afară de la două publicaţii. În cel de-al treilea caz am o atenţionare. S-ar putea ca şi alţii să păţească aşa ca mine, de aceea ar fi bine, poate, să o lase mai moale. În cazul meu poate ar trebui să mă dea afară din oraş! Că oricum, şi iarăşi e un semn de întrebare vizavi de felul cum vede dânsul dreptul la opinie, am fost făcut cu ou şi cu oţet în biroul dânsului timp de circa o oră. Iată cum vede domnul preşedinte al fotbalului vâlcean libertatea de expresie, dreptul pe care presa de azi ar trebui să-l aibă la opinie.

Vorbea domnul prezident despre meritele pe care le are ca jucător la Chimia. Care Chimia? Apropo, mai există Chimia? Un brand. Chimia a stat ani buni în fotbalul vâlcean. Chimia a câştigat Cupa României. Chimia a jucat în Cupele Europene. Domnul prezident a debutat, zice, la 15 ani şi jumătate, la Chimia. Şi drept mulţumire pentru această şansă ce i s-a oferit, acum căutăm echipa de fotbal FC Chimia Rm. Vâlcea şi, al dracu dacă o găsim. Oare şi acest aspect poate fio trecut la capitolul atacuri? Numai cei cu minte îngustă şi cei care n-au putut ajunge mai sus îl atacă, crede dânsul. În mare parte, poate. Dar sunt şi alţi nemulţumiţi de modul cum conduce. Uite, de exemplu, zilele trecute m-am întâlnit cu cineva. Iniţial am vrut să-i dau numele, dar cred că e mai bine să nu o fac. E vorba, totuşi, de delegatul unei echipe care a ratat „la mustaţă” promovarea, la finalul sezonului trecut, în Divizia D. Omul tuna şi fulgera. „Nu mai înscriu echipa. Şti de ce n-am promovat eu anul trecut? Pentru că n-a vrut …şi pentru că mi s-a pus beţe-n roate”. L-am rugat să vină să spună asta pe post. Ei, imediat a dat-o la întors. Pe de o parte îl înţeleg, şi aici domnul prezident merită felicitări. A reuşit să bage frica în echipe. E adevărat că mai sunt unii care ies din front. Dar a doua zi domnul prezident îi sună şi le sugerează că nu fac bine, că sunt revoluţionari. E cazul unui preşedinte de club din „D” care şi-a expus public, în emisiune televizată, anumite nemulţumiri, iar a doua zi a primit un telefon de la domnul prezident, în care i s-a sugerat că nu e bine ce a făcut.

A vorbit frumos domnul prezident la emisiunea de care vorbeam. N-a spus nimic despre echipa care s-a plimbat până la Tg. Jiu şi s-a întors în campionatul său. E adevărat că băieţii aveau pe ordinea de zi un drum la Masa Tăcerii şi apoi o discuţie aprinsă cu unul în negru, din Timişoara zică-se, unul Orlandu, care n-a fost deloc băiat de „salon” ca cei de aici. La fel de adevărat e că gruparea asta, „năşită” de şeful actual al fotbalului vâlcean, dar fără nici un fel de legătură acum cu acesta, avea două puncte avans la finalul turului, iar la finalul returului între ei şi horezeni se făcuseră vreo nouă puncte! Nu, asta nu se pune, asta e aşa de antrenament!…

PS. Oare eu oi fi ăsta, ăsta e numele meu sau o fi vreun pseudonim?