Voleiul feminin vâlcean e pe mâini bune

Voleiul feminin vâlcean e pe mâini bune

* profesorul Marius Mărgărit este convins că performanţele din trecut pot fi depăşite

Voleiul feminin vâlcean de la Colegiului Naţional „Mircea cel Bătrân” a trecut printr-un sezon 2005-2006 de tranziţie. Noua generaţie de jucătoare, pregătită de soţii Marius şi Nicoleta Mărgărit, nu a putut emite pretenţii la medalii, însă pe viitor există certe perspective că performanţele vechilor echipe de volei ale colegiului amintit se pot relua. Cu acest lucru este de acord şi profesorul Marius Mărgărit, în prezent director adjunct la CNMB, care ne-a acordat un scurt interviu, în care ne-a dezvăluit mai multe amănunte despre acest sezon intern, despre turneul tradiţional pe care-l vor efectua la Aquiterme şi despre alte lucruri interesante.

În fotografie:

Rândul de sus, de la stânga la dreapta: Alexandra Păun, Oana Popa, Nicoleta Mărgărit (antrenoare), Andreea Costache, Andreea Becheru, Romina Pietrariu, Andreea Hodoroagă, Luiza Dinu, Mădălina Oane.
Rândul de joc, de la stânga la dreapta: Marius Mărgărit (antrenor), Iulia Negoescu, Paraschiva Parpandel, Alina Vătafu, Cosmina Zăicanu, Cristina Bârzan, Claudia Sandu, Cătălin Pană (director CNMB).

Noua generaţie a întrecut aşteptările

* Din vara lui 2005 aţi avut o nouă generaţie de jucătoare, de tinere voleibaliste, la CNMB. Spuneţi-ne cum a fost primul sezon cu ele şi ce speraţi de la ele în continuare?

– Într-adevăr, echipa noastră în campionatul 2005-2006, s-a schimbat, în proporţie de 80 la sută. Nu au rămas decât vreo 3-4 jucătoare din fosta generaţie, jucătoare care nu erau titulare în vechea echipă. Este o generaţie nouă, o generaţie tânără, cu fete născute în anii 1990-1991. Am avut ca obiectiv de performanţă pentru acest an competiţional calificarea în turneul semifinal de junioare II, pe care ni l-am şi îndeplinit. Ba chiar am fost foarte aproape de a ne şi depăşi acest obiectiv, după ce am pierdut calificarea în turneul final la un set şi pot să spun că datorită în primul rând lipsei de încredere, pentru că-n partea a doua a campionatului echipa a făcut un progres enorm. S-a văzut că fetele au început să prindă experienţă competiţională, pentru faptul că am jucat cu ele şi la junioare I şi la junioare II, am avut astfel foarte multe meciuri, inclusiv de pregătire. Iar asta, repet, s-a simţit foarte mult în partea a doua a campionatului. Cu două etape înainte de final eram calificaţi în ultimul act, dar în ultima etapă am pierdut un meci cu 3-2, într-un set dramatic, disputat aproape pe parcursul unei ore, cu 33-31. Acest set puierdut, practic, ne-a luat dreptul de a participa la turneul final.

* Deci pe ansamblu, sunteţi chiar mulţumit de fete, chiar nu v-aţi aşteptat la o evoluţie atât de bună?

– Nu m-am aşteptat. Echipa a arătat mai multă forţă decât am crezut noi la un moment dat şi această depăşire cred că a venit în primul rând datorită volumului foarte mare de lucru. Anul acesta am schimbat puţin metoda de pregătire. În loc de antrenamente de două ore am făcut antrenamente de trei ore, pentru că este o echipă în formare, o echipă tânără, cu care merge să lucrăm la un volum mai mare, iar faptul că antrenamentele au fost mai lungi s-a văzut în plusul din finalul campionatului. Anul acesta vom merge pe aceleaşi metode, deşi într-adevăr este mai greu pentru ele să lucreze câte trei ore, dar este singura noastră soluţie pentru a recupera şi acel handicap al taliei. Se ştie foarte bine că echipele noastre nu au avut niciodată jucătoare foarte înalte sau dacă aveam erau doar vreo 1-2 jucătoare. Nici acum nu e altfel, avem o medie de înălţime mai mare cu 3-4 centimetri decât vechea generaţie. O singură jucătoare are 1,80 metri, în rest sunt toate pe la 1,75 metri, dar sunt dornice de muncă şi mi se par foarte talentate. Aşa că începând din sezonul viitor vom avea obiective de performanţă mai îndrăzneţe, nu numai calificarea în finală, ci şi aspirarea la un loc superior în clasamentul final, deocamdată doar la junioare II, însă o să participă bineînţeles şi la junioare I. Dacă nu vom avea parte de accidentări eu cred că o să apară şi rezultatele deosebite, mai ales că fetele o să mai joace încă 3-4 ani împreună.

* Au mai apărut în timpul sezonului şi alte jucătoare talentate, în afară de cele pe care cu care aţi început reconstrucţia?

Nu încă, dar este posibil ca la anul, să apară 1-2 jucătoare de la grupele de speranţe, pe care să le cooptăm în echipele de junioare II şi III. Există însă două jucătoare care au făcut un progres deosebit, este vorba de Luiza Dinu şi de Andreea Costache. Saltul lor valoric este îmbucurător pentru că sunt şi cele mai tinere, şi se pare şi cele mai de perspectivă din echipa noastră.

Capacitatea intelectuală a jucătoarelor e esenţială

* În generaţia trecută aveaţi jucătoare care excelau şi la învăţătură. Anul acesta cum se prezintă situaţia. Sunt la fel de bune din acest punct de vedere?

Eu zic că este bună şi această generaţie. Ce-i drept, nu mai avem vârfurile la învăţătură pe care le-am avut anul trecut. În orice caz, marea majoritate a fetelor au medii peste 9, doar 1-2 jucătoare se află în jurul mediei de 7,50-8. Dar nu avem probleme disciplinare, nu sunt probleme la şcoală cu absente. Sunt fete disciplinate, care-şi văd de treabă, adică fac pregătire sportivă şi învaţă.

* Credeţi că şi capacitatea lor de a învăţa la şcoală se vede în teren, acolo unde trebuie să gândească repede şi bine?

– Bineînţeles, pentru că la volei este obligatoriu să ai o capacitate intelectuală superioară. Aşa e în volei, trebuie să iei decizii într-un timp extraordinar de scurt, nu poţi să ţii mingea, nici în mână, nici la picior. În momentul în care ajunge la tine, trebuie să o loveşti imediat şi mingea trebuie să ajungă acolo unde trebuie. De aceea decizia trebuie luată foarte rapid şi din nenumăratele variate trebuie să o alegi pe cea mai eficientă, care să-ţi aducă punctul. Asta cere o concentrare deosebită, o analiză rapidă a fazei de joc, a situaţiei, ori asta nu poate să o facă decât o sportivă care are totuşi şi posibilităţi intelectuale superioare.

Vizează o clasare în primele şase locuri la turneul din Italia

* Lotul cu care aţi jucat anul acesta este acelaşi cu care veţi merge în Italia.

Da, este acelaşi lot, dar din păcate nu vor face deplasarea două jucătoare din motivele personale. Părinţii lor sunt plecaţi din ţară şi nu au reuşit să-şi facă documentele de a trece graniţa. Au sub 18 ani şi-n momentul în care ies din ţară trebuie să aibă aprobarea părinţilor. Din păcate, sunt unele dintre cele mai bune jucătoare, mă refer la Alexandra Păun şi Claudia Sandu, erau titulare, jucau de regulă în primele şase. Nu pot face această deplasare cu noi şi chiar sunt puţin supărat din cauza asta. Pentru că dacă anul trecut am luat locul 3 la turneul acesta internaţional, acum speram să fim în primele 6, deşi la categoria de vârstă la vom juca sunt 18 echipe foarte puternice. Acum, fără ele, cred că o să fie mai greu, dar încercăm să realizăm totuşi această performanţă.

 * Ce înseamnă această deplasare a echipei de volei de la CNMB la acest turneu de la Aquiterme. La a câta prezenţă vă aflaţi?

– Este abia a treia participare a noastră la acest turneu, dar ediţia din acest an a turneului Summer Volley va fi 10-a, una jubiliară. În 2006, sunt invitate 76 de echipe în acest an, din mai multe ţări. Din România a mai fost invitată Rapid Bucureşti, dar aceasta nu a putut rezolva problema financiară şi nu mai face deplasarea în Italia. Dar sunt echipe din toată Europa, din mai multe ţări, Slovacia, Slovenia, Cehia, Rusia şi Franţa.

* Deci se poate că e un fel de campionat european la nivel juvenil, deşi de regulă, o asemenea titulatură se dă doar întrecerilor pe ţări, nu şi pe cluburi?

– Într-adevăr, să ştiţi că aşa şi este considerat în Italia: un fel de campionat european al echipelor de junioare, al cluburilor de junioare. Este un festival al voleiului, are o valoare tehnică deosebită şi ceea ce este foarte impresionant acolo este mobilizarea întregii comunităţi. De la primar, până la paznicul bazei sportive, toată lumea este conectată la eveniment în perioada aceea. De joi până duminică, cât durează acest turneu, tot oraşul respiră prin acest turneu de volei. Sunt 11 săli unde se desfăşoară meciurile, începând de dimineaţă de la ora 8 şi până seara la ora 10. Pentru că sunt foarte multe echipe, se joacă multe meciuri aşa că în fiecare an am avut cam 3-4 meciuri pe zi, care au fiecare  câte 2-3 seturi. Este un sistem de desfăşurare foarte încărcat, cu minim 7 meciuri de echipă. Noi cred că anul acesta o să ajungem pe la 10-11 meciuri jucate în cele trei zile ale turneului. E un volum de partide inedit faţă de alte turnee de exemplu, unde se joacă un meci pe zi. Aici totul e comprimat. Jucăm, stăm două ore, mâncăm un sandviş, bem un suc, iarăşi jucăm şi tot aşa până seara, suntem numai în echipament sportiv.

* Deci nu va fi în nici un caz o plimbare?

– Pentru noi, deplasarea aceasta ne va solicita la maxim, deşi toată lumea spune că ne ducem în Italia să ne plimbăm. Plimbarea, dacă vreţi să ştiţi, se face cu microbuzul, ne dăm jos, intrăm în sală, facem antrenament, ne ducem înapoi la cazare, mâncăm şi revenim în sală la meciuri. S-a terminat turneul duminică seara, luni dimineaţă ne-am şi întors pentru că nu ne permit nici banii şi nici condiţiile deoarece turneul este unul destul de scump. Nu ne permitem să mai stăm o zi să ne plimbăm, să ne ducem la magazine, să ne ducem la muzee sau în altă parte, efectiv nu este timp.

Oraşul Aquiterme trăieşte prin sport

* Descrieţi-ne puţin localitatea Aquiterme, atât cât o cunoaşteţi?

– Aquiterme este un oraş superb, care se aseamănă foarte mult cu Rm. Vâlcea, situat într-o zonă viticolă, cu o populaţie de 36.000 de locuitori. Este totodată şi o staţiune balneoclimaterică, precum este Olăneştiul şi Călimăneştiul, cu foarte mult baze de tratament, hoteluri, unde vin foarte mulţi oameni din Italia şi Europa. Însă este în primul rând un oraş care trăieşte foarte mult prin sport, iar voleiul este „numărul 1” acolo. De aceea, la 36.000 de locuitori au peste 20 de săli de sport, iar piscinele sunt „presărate” de asemenea din 500 în 500 de metri, acoperite sau descoperite. Aquiterme este cu adevărat un oraş al sportului.

* Cu ce jucătoare veţi merge în Italia?

Din toate cele 14 pe care le avem în pregătire doar zece vor face deplasarea la turneul de la Aquiterme. Este vorba de Romina Pietrariu – căpitan, Cosmina Zăicanu, Oana Popa, Paraschiva Parpandel, Andreea Hodoroagă, Andreea Becheru, Mădălina Oane, Alina Vătafu, Ioana Mircioagă şi Andreea Costache. În postura de conducător al delegaţiei va mai face parte directorul liceului nostru, Cătălin Panpă, care-a dorit expres să fie martorul acestui eveniment.

* Cât durează drumul până în Italia?

– Plecăm din Vâlcea, cu microbuzul, marţi 20 iunie, la ora 6.00 dimineaţa, ajungem acolo miercuri seara, la ora 10. Terminăm turneul duminică, 25 iunie, seara, probabil pe la ora 9, cu festivitatea de premiere cu tot, plecăm spre ţară luni dimineaţă, la ora 7 şi ajungem acasă marţi seara. Nu avem timp aşadar să vizităm prea multe, suntem mereu în viteză. Dar asta este din cauza noastră pentru că noi, în calitate de directori trebuie să fim în comisiile de bacalaureat şi trebuie să ne întoarcem mai repede în acest an. Altfel, organizatorii ne-au propus o zi, luni, să ne ducem la mare, unde am mai fost în primul an, la Savona, o staţiune superbă. Dacă mai aveam o zi liberă, italienii ne-au propus să mergem la 60 de kilometri de oraş, unde se află o staţiune mediteraneană, astfel că am fi avut şi puţin timp să vedem zona. Din păcate, acest lucru nu se poate.

Trei sponsori puternici sunt alături de voleiul feminin de la CNMB

* Spuneţi-ne câte ceva despre activitatea Asociaţiei Judeţene de Volei, condusă de Adrian Panduraşu, după primii doi ani ai săi în această funcţie de preşedinte?

– AJ Volei Vâlcea este foarte activă, domnul Adi Panduraşu se implică foarte mult în organizarea de competiţii pe plan local, atât la nivel de copii şi juniori, cât şi la nivel de seniori. Se vede că este un foarte bun manager, aşa este cunoscut de altfel şi din prosperitatea firmei pe care-o conduce cu succes. Este un om activ, fost elev al nostru, a absolvit liceul, a practicat voleiul şi este foarte ataşat de această activitate.

* Legat de activitatea firmei pe care Adrian Panduraşu o are, vă gândiţi ca pe viitor să vă acorde un sprijin pentru a urca mai sus, atâta timp cât echipa de fotbal FC Vartex pe care-o sponsorizează nu-i aduce atât de multe satisfacţii, mai ales că joacă într-o divizie inferioară?

– Noi vrem ca-n perspectivă, când firma o să se dezvolte mai mult şi când o să reuşească să coopteze şi alţi parteneri puternici din punct de vedere financiar, să reluăm tradiţia, iar echipele de junioare ale liceului să participe şi-n campionatele de senioare. Aşa cum s-a întâmplat în perioada 1991-2001, când se ştie foarte bine că noi jucam cu o echipă de junioare şi-n campionatul naţional de senioare Divizia B şi de trei ori am fost chiar la calificarea în Divizia A, pe care-am ratat-o la mustaţă. Eu zic că anul acesta nouă chiar ne-ar prinde foarte bine să jucăm la juniori II, juniori I şi-n campionatul de Divizia B, mai ales că nu este foarte scumpă această participare, costul se ridică undeva la 200 de milioane în tot campionatul. Pentru noi ar fi însă o experienţă competiţională superioară şi ne-ar ajuta pentru a obţine rezultate mai bune la juniori. În aceşti bani intră doar susţinerea competiţiei, care înseamnă transport, masă, cazare. Noi am juca doar cu elevele noastre, n-am avea nevoie de jucătoare din altă parte, n-am aduce fete de nicăieri, n-am cumpăra cum se întâmplă în sportul de mare performanţă. Cu forţele noastre eu sunt convins că am face faţă în campionatul de senioare Divizia B. Şi nu numai că am face faţă, ci ar fi şi un progres enorm pentru fete.

* Mai aveaţi un sprijin puternic şi din partea SC Hidroelectrica?

– Hidroelectrica a rămas un sponsor fidel, se pare că şi-n acest an ne va ajuta, am primit semnale din partea Bucureştiului că nu ne vor uita. Dacă un an de zile a existat într-un fel o pauză, de acum încolo vor din nou să ne sprijine. La ora actuală vreau să spun însă că cel mai important sponsor al nostru este domnul Teodor Florescu, patronul firmei Urban, care ne şi ajută pentru efectuarea acestei deplasări în Italia. Ne-a făcut şi un rând de echipament, iar în sezonul viitor fetele vor juca şi cu tricourile firmei Urban pe piept. Cine ştie, poate că peste câţiva ani vom fi şi noi un fel de Rulmentul Braşov al voleiului, mai mic, ce-i drept, aici, la Vâlcea!

* Sunt aşadar trei sponsori mari în această echipă. Semn că se poate construi un club puternic de volei feminin la Vâlcea?

– Eu cred că merită să se investească în activitatea sportivă. Activitatea sportivă la noi în liceu împlineşte în 2008 nu mai puţin decât 50 de ani. Tradiţia aceasta pot să spun că a fost extraordinară pentru că ne-a menţinut în ierarhia liceelor mari din ţară şi cu ajutorul activităţii sportive. Indiferent că eşti din Vâlcea sau nu, când spui Colegiul Naţional „Mircea cel Bătrân”, te gândeşti imediat la activitatea sportivă, pentru că de aici au pornit în viaţă foarte mulţi absolvenţi de clase sportive, au făcut sport de performanţă şi au ajuns oameni extraordinari în diferite domenii.

Nicolae CIUCESCU