Editorial

A fost odata o echipa

A fost odată o echipă

Trebuie să fac o precizare încă de la început. N-am fost la meciul din Zăvoi cu Rapidiştii mici. E pentru prima oară în zece ani, cred, când am preferat să nu merg în Zăvoi şi într-un fel mă felicit pentru asta. Absenţa mea din tribune s-a dorit, dacă asta are vreo importanţă, un gest de protest faţă de nesimţiţii jucători de la CSM care-şi permit să ofenseze, prin comportamentul lor în teren, istoria fotbalului vâlcean.
După cum am văzut ulterior, e bine că n-am fost în Zăvoi. Era prea mult să văd 3-0 pentru o echipă care a stat în Divizia B doar la număr, gruparea a doua din Giuleşti fiind de mult retrogradată. A fost un sezon ruşinos, iar dacă după tur am avut numai cuvinte de laudă la adresa echipei din Zăvoi, acum nu ştiu dacă sunt cuvinte care să exprime o caracterizare a penibilului grupării din Zăvoi.
CSM Rm. Vâlcea a trecut de la extaz la agonie. Gruparea vâlceană a jucat frumos şi a avut rezultate meritate în tur. Apoi, băieţii s-au umflat în pene şi au devenit aroganţi de parcă ar fi ajuns extratereştrii. Şi dacă ei, jucătorii au adus publicul la stadion, în tur, tot ei l-au alungat în retur. Am spus în dese rânduri că în ultima perioadă mă oprea lumea pe stradă şi mă întreba ce se întâmplă cu echipa. Cu băieţii ce parcă veniseră de la Real Madrid.  Sincer, n-am ştiut ce să le spun, dar cred că e ceva necurat la mijloc. Ori unii jucători şi-au depăşit condiţia în tur iar în retur au dat-o în bară, ori jocul lor în tur a fost unul întâmplător. Oricum, să le fie ruşine celor ce au îmbrăcat în retur tricoul grupării din Zăvoi. Pentru toată ruşinea cu care au pătat istoria fotbalului vâlcean. Pentru nesimţirea cu care au cerut şi n-au dat nimic în schimb. Pentru aroganţa cu care au tratat publicul vâlcean. Dar mai ales pentru că şi-au bătut joc de un om care a crezut în ei şi care le-a dat posibilitatea să arate ce pot. E vorba de primarul Mircia Gutău. Într-un moment în care nimeni nu le mai dădea vreo şansă, atunci când s-au salvat de la retrogradare, jucând pentru Inter Piteşti, la Slatina, în ultima etapă a campionatului trecut, aceşti aroganţi au primit o şansă de la Mircia Gutău. Şi, ca nişte parşivi, au jucat la două capete.
Aş fi vrut să scriu ceva şi despre Divizia D. Dar ce să scriu când campionatul e dus de mult. E dus în direcţia dorită şi e campioană o echipă extrem de puternică. Eu nu înţeleg un lucru? De ce au mai jucat celelalte echipe? Pe undeva mă bucur şi-l felicit pe prietenul şi consăteanul meu Mitică Drăgănescu. Care nu s-a prezentat la un joc şi s-a eschivat la un altul. E păcat că în Divizia D nu s-a întâmplat la fel. De ce aţi mai jucat fraţilor? Aveaţi bani prea mulţi şi n-aveaţi ce face cu ei? Oricum, o întrebare mă obsedează de la o vreme. Cum dracu’ se face că la finalul turului între Cozia şi Flacăra erau două sau trei puncte şi acum sunt nouă? Am găsit explicaţia. „Nenorociţii” ăştia de la Horezu au jucat polo şi cei de la Călimăneşti au strâns rândurile şi au jucat fotbal, frate. Asta e explicaţia. Plus că cei de la Călimăneşti n-au zis nimic de arbitraje (în partea a doua a campionatului, după schimbarea noii conduceri a AJF-ului), în timp ce ăştia de la Flacăra a tot clănţănit. Vedeţi, asta-i marea diferenţă…

 Ionel GEREA

Articole Similare

Lasă un răspuns

Back to top button