Un egal cât o înfrângere

România nu a reuşit să facă primul pas (obligatoriu) pentru împlinirea „miracolului” calificării la turneul final al Campionatului Mondial de fotbal din Africa de Sud, mai având doar şanse fanteziste de calificare …

În meciul de la Paris am văzut o Românie modestă, dominată net de Franţa (care cred că a avut o posesie de 60-65%!), o Românie salvată de bare şi de ratările incredibile ale francezilor. Scriam în primăvară că am dori ca selecţia făcută de Răzvan Lucescu să fie una corectă, bazată pe valoare şi pe forma sportivă şi nu una subiectivă, cum fusese făcută în general de antrenorii de dinaintea sa. Din păcate am scăpat de obsesivul „Codrea-Cociş” şi am intrat în era „Mara-Max Nicu-Surdu”, jucători mediocri care nu pot să aducă plusuri la capitolul valoare faţă de predecesorii lor pe posturi. Sunt prezenţi obsesiv în teren sau pe bancă jucători care au jucat sau joacă la Rapid şi Braşov în detrimentul altora pentru care singura vină este că sunt de la Steaua sau Dinamo, echipe cu care Răzvan Lucescu s-a războit în trecut.

Au fost lăsaţi acasă, pe banca sau în tribună jucători valoroşi precum: Bănel Nicoliţă, Andrei Cristea, Bogdan Stancu, Marius Niculae, Gigel Bucur, Dorin Goian, Adrian Cristea care, poate, ar fi adus plusuri în jocul echipei în apărare, acolo unde media de înălţime a portarului şi a celor doi stoperi este de 1,79 m (!?), lucrul acesta văzându-se la golul francezilor şi la multe alte faze fixe, la mijlocul terenului, unde s-a alergat doar pentru distrugerea acţiunilor de atac ale adversarului, nu pentru a intra în posesia mingii şi a construi, sau pe benzi unde Mara şi Nicu şi-au arătat limitele. În atac, deşi am jucat teoretic cu două vârfuri, pe teren s-a văzut doar unul – Marica (Escude îl va visa mult timp de aici înainte), pe când celalalt, finul selecţionerului – Surdu, ne-a arătat „valoarea” la singura mare ocazie de gol a României şi la faza golului înscris de francezi, la care în loc să sară la cap, a preferat să stea capră.

Aşteptăm de la selecţioner o reacţie rapidă şi demnă în meciul foarte greu de mâine, cu Austria (atenţie, Austria vine să ia trei puncte cu care reintră în lupta pentru locul doi!) şi îl rugăm pe Mircea Lucescu să nu-i mai ia apărarea copilului, căci acum este mare.
Prof. Dan SĂRARU