Râmnicenii nu vor fi afectaţi de golirea lacului Vidra

Întrucât în ultimele săptămâni s-au făcut zeci de speculaţii cu privire la efectele dezastruoase pe care le-ar putea avea operaţiunea de golire a lacului Vidra, am dorit să aflăm părerea unui specialist în domeniu. Astfel, ne-am adresat directorului general al SC Apavil SA, Marin Dogaru, care a avut amabilitatea să ne răspundă la câteva întrebări.

• Domnule director, cum stau de fapt lucrurile cu această golire „istorică” a lacului Vidra?
În primul rând, este important să spunem că avem de-a face cu două componente: golirea lacului Vidrei, urmată de golirea şi colmatarea lacului Malaia.

• Să le luăm pe rând.
În acest moment, în Vidra avem un debit foarte mic, datorită faptului că s-a golit treptat. La această situaţie a contribuit şi stoparea pompării de apă din lacul Petrimanu; singura apă acumulată a fost cea de pe versanţi. Când va începe golirea efectivă, la debitele prognozate de specialiştii Hidroelectrica, dacă nu se întâmplă nimic neprevăzut iar fenomenul este controlat – în sensul că nu este antrenată halda de steril de la Cataracte iar aluviunile nu depăşesc un anumit nivel, societatea Apavil nu va fi afectată. Noi suntem afectaţi doar când golirea nu e controlată. Principalul pericol este reprezentat de mica de la Cataracte şi de aluviuni. Mica ar putea ajunge în Brădişor iar suspensiile foarte mici nu vor putea fi decantate. Noi credem însă că specialiştii Hidroelectrica îşi vor face bine treaba şi nu vor fi probleme.

• Cum stau lucrurile în cazul golirii lacului Malaia?
Aici ar putea apărea probleme. Decolmatarea lacului, indiferent de soluţii găsite de Hidroelectrica, va duce la transformarea apei în mâl, care ar putea fi antrenat în Brădişor. Noi am inventariat patru scenarii, în funcţie de cotele turbidităţii apei (murdărirea acesteia) din Brădişor.
Primul scenariu este şi cel mai optimist. Dacă turbiditatea va fi de 800-1000 grade germane, se va reuşi tratarea întregii cantităţi de apă, fără nici o cheltuială suplimentară, prin tehnologiile aflate la dispoziţia staţiei de la Valea lui Stan. În cel de-al doilea scenariu, la o turbiditate de 1000-2000 de grade, se poate asigura tratarea întregii cantităţi de apă, cu costuri mari şi cu unele pregătiri tehnice suplimentare ale staţiei. În această situaţie, cheltuielile nu depăşesc 1,5 miliarde lei, costuri pe care Apavil le poate suporta. Dacă vom avea scenariile 3 sau 4, situaţia devine critică. În scenariul 3, când turbiditatea e de 3.500 grade, se poate trata doar jumătate din cantitatea de apă cu cheltuieli enorme (3,5-4 miliarde lei) şi implicit cu modernizări în tehnologia staţiei. Scenariul 4 este cel mai pesimist şi sperăm să nu ne confruntăm niciodată cu el. În acest caz, turbiditatea apei va depăşi 4.000 de grade iar atunci, pentru a nu periclita staţia de tratare, se impune oprirea acesteia, care presupune pierderi imense. Este vorba despre producţia Apavil pe toată perioada opririi, la care se adaugă şi pierderile de energie electrică de la hidrocentrala de la Valea lui Stan. De asemenea, potrivit acestui scenariu, vom avea grave probleme în asigurarea cu apă a localităţilor din aval de Valea lui Stan, până la Râmnicu Vâlcea (Brezoi, Călimăneşti-Căciulata, Bujoreni şi Dăeşti), care nu au alte surse de apă. Pierderile lunare ar putea depăşi 10 miliarde lei.

• Să înţelegem că Râmnicul nu va fi afectat?
În oricare dintre scenariile 3 şi 4, alimentarea cu apă a municipiului nu va avea de suferit. Avem sursa de rezervă Cheia care poate asigura necesarul de apă al Râmnicului cu unele cheltuieli din partea colegilor de la Acvarim în ceea ce priveşte staţia de tratare din nordul oraşului, care va trebui să funcţioneze la capacitate maximă.
Octavian HERŢA