Ştefania Uţă, vicecampioană olimpică! A doborât recordul Ionelei Târlea, din `93

Joi, 27 iulie, a fost o zi mare pentru atleta vâlceană Ştefania Uţă. Eleva Alinei Enescu a alergat în finala probei de 400 metri garduri, de la Festivalul Olimpic al Tineretului European. A ratat la mustaţă aurul olimpic. A luat argintul, după ce principal rivală, o ucraineacă, s-a aruncat cu capul în faţă la linia de sosire şi a fost validată drept câştigătoare. Titlul de vicecampioană olimpică, la tineret, e o performanţă mare, însă a înstristat-o pe campioana de la poalele Capelei, care visa la titlul suprem. În cursa de la Maribor, Ştefania a doborât un record naţional la Under 18 stabilit în 1993 de o altă vâlceancă, Ionela Târlea (la San Sebastian), antrenată de Bobo şi Viorica Enescu, părinţii antrenoarei de azi a Ştefaniei, Alina Enescu. Cronometrul s-a oprit în Slovenia la 56.31.
Ştefania a fost felicitată şi încurajată de toată lumea. Comitetul Sportiv şi Olimpic Român a avut un mesaj frumos pentru atleta legitimată la CS Vâlcea 1924.
”Ştefania Ută nu numai ca a cucerit o preţioasă medalie de argint la Festivalul Olimpic al Tineretului European de la Maribor, dar s-a întrecut pe sine în finala probei de 400 m garduri. Timpul înregistrat de Ştefi – 56.31, este un nou record personal şi reprezintă un nou record naţional la categoria ei de vârstă. Vechiul record (56.43), fusese stabilit în 1993, de Ionela Tîrlea care chiar înainte de plecarea la Festival, cunoscând valoarea Ştefaniei, a spus că speră să-i fie întrecută performanţa. Cu toate acestea, Ştefania nu s-a putut bucura de victorie. «Nu-mi vine să cred că m-a întrecut ucraineanca (n.r. – Olha MASHANIENKOVA câştigătoarea medaliei de aur cu timpul 56.28). Tot sezonul a mers cu câteva secunde sub mine, iar acum a trecut înaintea mea», îşi spunea mai mult pentru sine Ştefania. «Iar vântul a bătut incredibil de tare şi m-a dezechilibrat…dacă nu era vântul ăla», repeta încontinuu Ştefania Uţă, cu ochii în pământ. După cursă, antrenoarea ei, Alina Enescu, a îmbrăţişat-o şi a felicitat-o. Colegii, colectivul medical, ziariştii prezenţi la linia de finiş…. Chiar şi un antrenor din Franţa i-a strâns mâna şi a încercat să o convingă ce performanţă fabuloasă a reuşit, dar Ştefania i-a zâmbit trist. Era împietrită, cu lacrimi în ochi şi-n suflet. Pentru ea nu conta decât că nu a trecut prima linia de sosire! Poate că peste ani, de pe prima treaptă a podiumului olimpic îşi va aminti acest moment şi va zâmbi! Capul sus Ştefania Uţă! Eşti o mare campioană şi ai tot timpul să demonstrezi asta!”