Nimeni nu e profet în… sport!

SCRISOAREA SĂPTĂMÂNIII

Pentru a face performanţă, mai ales într-un joc colectiv, avem nevoie de jucători care impun respect, care au personalitate şi, bineînţeles, valoare. În jurul lor poţi reconstrui oricând o echipă tânără. Din păcate, aceştia sunt cam greu de găsit, deoarece la sfârşit de carieră aleargă mai mult după bani, iar la capitolul viaţă extra-sportivă sunt, adesea, mari „campioni”. Vedem cazul Mutu, un fotbalist foarte bun, dar un exemplu negativ privind modul în care se comportă.

Marius Mitu e „antrenorul din teren” la CSM

Toate echipele suferă că nu au în teren un lider adevărat şi aici includem şi clubul CSM Rm. Vâlcea. Se încearcă cu acest Marius Mitu, un fotbalist valoros, care a jucat la echipe bune din Europa. Seamănă ca stil cu Iancu Carabageac şi, ceea ce mă bucură, are şi o viaţă de familie liniştită. Nu l-am cunoscut personal, dar tinerii din echipă îl consideră un bun sfătuitor tehnico-tactic („antrenorul din teren”) în timpul jocurilor. Un avantaj enorm în condiţiile unui joc greu în deplasare, unde suporterii echipei gazdă fac un zgomot infernal, iar indicaţiile tehnicienilor nu mai sunt recepţionate la fel de bine de pe banca de rezerve.
Aşteptăm în continuare mai mult de la Roşca şi Pîrvu, care joacă de ceva vreme la echipa mare şi, bineînţeles, de la „noul val” – Ionescu, Vătăjelu, Vlad şi de la acest Eremia, care, în curând, va ocupa banda dreaptă (ca fundaş), dacă munceşte mai mult la antrenamente şi jocuri. Mare păcat că în Zăvoi nu li s-a dat însă nicio şansă şi juniorilor Stănică, Iancu şi Mosor, primul fiind şi pe punctul de a semna cu Juventus Bucureşti (o formaţie tânără şi valoroasă), construită pe gustul lui Constantin Schumacher – antrenorul actual al acestei echipe. Toţi aceşti copii pot să crească în valoare dacă sunt şi folosiţi. De aceea, trebuie să luăm exemplul multor cluburi care au reuşit după 2-3 ani să şi promoveze în Liga I.

FC Oltchim, un exemplu de lăudat la nivel juvenil

În acest sens, se poate observa strategia de la FC Oltchim. Cu jucători din propria pepinieră – ultimele talente apărute fiind Borţa, Ceapă, Răcăreanu – acest club se menţine de ani buni la nivelul Ligii a III-a şi a reuşit chiar o promovare în Liga a II-a. Dacă mai spun că în meciul direct din Cupa României, CSM-ul a fost învins de un tânăr jucător care nu a făcut nici măcar junioratul – Onofrei (care face zilnic naveta Băile Govora – Rm. Vâlcea, având o situaţie materială nu tocmai grozavă, cu un salariu de 7-8 milioane lei vechi pe lună), vedem cam la ce nivel ne aflăm în acest moment. Trebuie să recunosc însă că de acest gen de jucători avem nevoie, fără ifose, modeşti şi care ştiu ce înseamnă banul muncit. Antrenorii de la FC Oltchim chiar merită felicitaţi pentru că nu aşteaptă să le vină jucători valoroşi la echipă, ci îi formează chiar ei.

Investiţiile în Zăvoi au stagnat după arestarea lui Gutău

Cât despre CSM Rm. Vâlcea, este deranjant faptul că se transferă întotdeauna jucători care nu se mulează perfect pe strategia clubului. Se promitem mult, se visează promovări an de an, dar până la urmă valorile sunt vândute pe bani mulţi, care nu sunt reinvestiţi apoi în Centrul de Copii şi Juniori. În schimb, sunt achiziţionaţi jucători care strâmbă din nas când li se oferă un salariu de 1000 de euro pe lună, deşi randamentul lor este zero.
Pe de altă parte, în Zăvoi, se stă prost şi la capitolul investiţii. Practic, de când a fost arestat Mircia Gutău, nu s-a mai mişcat un deget la baza sportivă, iar nocturna se lasă aşteptată! Vâlcenii sunt amăgiţi în continuare că au intrarea gratuită la meciuri dar, cu toate acestea, vin foarte puţini suporteri la stadion, deoarece spectacolul fotbalistic lasă de dorit.
Şi mai e ceva. Pe la „colţuri”, se vorbeşte foarte mult despre mafia pariurilor. Gurile rele spun că şi pe la Vâlcea se simte gustul banilor negri. Deocamdată, totul pare a rămâne la stadiul de zvon, ştiţi cum e, hoţul neprins e negustor cinstit. Dar, ştiţi cum se spune, fum fără foc…

Acordul cu AFAN n-a ajutat până acum fotbalul govorean

Pe data de 27 ianuarie 2011, s-a pus la punct o convenţie de asociere între Consiliul Local Băile Govora şi Asociaţia Fotbaiştilor Amatori şi Non-amatori (AFAN), reprezentată de preşedintele Dumitru Costin.
Deocamdată, nu s-a realizat însă nimic din obligaţiile asumate de Dumitru Costin, din rândul cărora s-au remarcat, printre altele:
– modernizarea clădirii din care fac parte vestiarele
– refacerea gardului împrejmuitor
– modernizarea punctului „La Cucurigu”, situat în spatele clădirii vestiarelor
– montarea scaunelor în tribuna existentă şi acoperirea acesteia
– construirea unui zid de sprijin în partea inferioară a terenului de fotbal şi captarea izvorului existent
Sunt vreo 12 puncte în total în acel acord, dar, cu toate acestea, s-a dus la îndeplinire unul singur. Şi ştiţi care? Angajarea unui om cu jumătate de normă, pentru întreţinerea terenului de fotbal. Prea puţin, zicem noi!
Nu mai vorbesc de faptul că s-a venit cu o promisiune nerealistă în contextul actual, când liderii sindicali sunt mai mult preocupaţi de bunăstarea proprie decât de performanţele echipei locale de fotbal:
– atragerea altor agenţi economici şi sponsori pentru susţinerea echipei de fotbal locale, în vederea creşterii performanţelor acesteia şi cu scopul promovării în divizia superioară, adică în Liga a IV-a.

Politicul nu trebuie să se mai implice în sport

Nu mai puţin de 15-20 de echipe, cu nume care mai de care mai hazlii (Demolatorii, Bugy) s-au „duelat” recent la baza sportivă Aditen din Băile Govora, într-o zi superbă de vară. Vechii prieteni s-au reîntâlnit după ani buni petrecuţi peste hotare (Italia, Spania, Franţa). La final, printre mici şi bere, s-au făcut şi prezentările de rigoare, iar doi indivizi şi două fufe au înmânat diplome şi cupe cu însemnele unui partid – PDL! Putea fi însă oricare altul, PSD, PNL – pentru că, în fond, orice transformare a unei competiţii sportive în ceva cu iz electoral pe mine mă scârbeşte!
Stau şi mă întreb? De ce trebuie ca noi, tinerii, să fim uniţi, să ne întâlnim într-un număr atât de mare numai atunci când interesele o cer? Aceste competiţii amicale ar trebui să aibă loc permanent, dar fără implicarea politicului. Pentru noi a fost o zi extraordinară, ne-a mai scos din rutină, dar îi rugăm pe politicieni să stea la cutie, deoarece nu mai avem nevoie de minciunile lor!

• Dănuţ OMEAG