Jocurile Olimpice de iarnă, Vancouver 2010

COMPETIŢIA SUPREMĂ
* scurt istoric al celor 20 de ediţii precedente * întrecerile din acest an vor începe pe 12 februarie

Istoria Jocurilor Olimpice de iarnă începe în 1924, când se consideră că a avut loc prima ediţie, la CHAMONIX, în Franţa, deşi denumirea competiţiei a fost „Săptămâna Internaţională a Sporturilor de Iarnă”. Primul campion olimpic a fost patinatorul de viteză Charles Jewtraw, în proba de 500 metri. Ediţia a doua, de la SAINT MORITZ (Elveţia), din 1928, a consemnat, printre altele, debutul şi prima medalie de aur pentru Sonja Henie (n.r.: la patinaj artistic) şi victoria Canadei la hochei pe gheaţă, fară ca această echipă să primească gol! La LAKE PLACID (SUA) a avut loc ediţia din 1932, ocazie cu care sportivul american Eddie Eagan devenea singurul atlet clasat pe primul loc atât la Jocurile Olimpice de vară, cât şi la cele de iarnă!

12 ani de pauză din cauza celui de-al doilea război mondial

În 1936, staţiunea germană GARMISCH-PARTENKIRCHEN a găzduit ediţia organizată sub conducerea lui Hitler, după care, în locul imnului olimpic, s-au auzit tunurile timp de 12 ani. După două decenii, SAINT MORITZ a primit din nou dreptul de organizare, iar în 1952, oraşul gazdă a fost OSLO (Norvegia). Fastul ceremoniei de deschidere avea să fie umbrit de desfăşurarea în aceeaşi zi a funeraliilor regelui Angliei, George al VI-lea, dar cu toate acestea s-a înregistrat cea mai mare audienţă de până atunci, întrecerile culminând cu cei 150.000 spectatori prezenţi la probele de sărituri cu schiurile.
Ediţia a 7-a a consemnat la CORTINA D’AMPEZZO, în Italia, prima participare a Uniunii Sovietice şi cele trei victorii ale schiorului austriac Toni Sailer. La SQUAW VALLEY, în SUA, a avut loc, în 1960, o ediţie controversată, datorită traseelor de schi fond şi alpin extrem de dificile. În 1964, la INNSBRUCK (Austria), s-a desfăşurat prima ediţie la care a fost purtată flacăra olimpică, la fel ca la Jocurile Olimpice de vară. S-a remarcat Lidia Skoblikova (URSS), care a obţinut patru titluri la patinaj viteză!
Franţa a găzduit Jocurile din 1968, la GRENOBLE. Indubitabil, starul s-a numit Jean Claude Killy, francezul care a câştigat totul la schi alpin. Pentru România, această ediţie a reprezentat cel mai mare success la o Olimpiadă de iarna. Echipajul de bob, cu Ion Panţuru şi Nicolae Neagu, a obţinut medalia de bronz. Ediţia a 11-a, de la SAPPORO (Japonia), a însemnat o prezenţă de peste 1000 sportivi, dintre aceştia distingându-se Ard Schennk (Olanda, la patinaj viteză) şi Galina Kuklova (URSS, la schi fond).

Locuitorii din Denver s-au opus organizării Olimpiadei de iarnă din 1976
Pentru ediţia din 1976 a fost desemnat iniţial ca gazdă oraşul Denver (SUA), dar localnicii au dus o campanie dură împotriva organizării, pentru că aceasta însemna un efort financiar enorm pe seama lor (!) şi s-a ajuns astfel tot la INNSBRUCK, în Austria, dupa 12 ani de la ediţia din acelasi oras. Jocurile acestea au reprezentat un triumf al URSS. În 1980, la LAKE PLACID (SUA), Erich Heiden a cucerit 5 titluri în probele de patinaj viteză. Preferat, în mod neaşteptat, oraşelor Sapporo şi Stockholm, SARAJEVO (Iugoslavia) a fost gazda unicei Olimpiade Albe disputată în spatele Cortinei de Fier, în1984. De remarcat: prestaţia impecabilă a patinatorilor britanici Jayne Torvill şi Christofer Dean, care au obţinut în proba de dans nu mai putin de 9 note maxime!
Canada a obţinut, după 6 încercări nereuşite, dreptul de a organiza Jocurile Olimpice, în 1988, la CALGARY. A fost cea mai lungă ediţie din istorie (16 zile), prilejuind debutul olimpic al lui Alberto Tomba, la schi, şi al prinţului Albert de Monaco, la bob, dar şi intrarea în legendă a „finlandezului zburător” Matty Nykanen, câştigător al tuturor medaliilor de aur la sărituri. Prima ediţie după încheierea războiului rece a avut loc la ALBERTVILLE, în Franţa, unde 5 foste republici sovietice au concurat împreună, iar Germania a participat cu o singura echipă, întâia dată după 1964.

Olimpiadele de vară şi de iarnă nu s-au mai desfăşurat în acelaşi an din 1992
Comitetul Internaţional Olimpic a decis să decaleze desfăşurarea Jocurilor de iarnă aşa că s-au organizat, la 2 ani distanţă, două ediţii consecutive. De atunci, întrecerile au loc la jumătatea perioadei dintre două ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară. În 1994, la LILLEHAMMER, în Norvegia, Liubov Egorova a ajuns la un total de 6 medalii de aur cucerite în probele de schi fond în trei ediţii consecutive, iar românii au obţinut un loc 6 la sanie băieţi şi două locuri 8 prin patinatoarea Mihaela Dascălu.
A 18-a ediţie s-a desfăşurat la NAGANO, în Japonia, cu participanţi din 72 de ţări (în total au fost 2176 sportivi). S-au introdus noi sporturi în program: curling, snow-board şi hochei pe gheaţă feminin. Oraşul american SALT LAKE CITY a găzduit ediţia din 2002. Aici s-a înregistrat o premieră absolută: Camerunul a devenit prima ţară din Africa participantă la o astfel de competiţie, iar croata Janica Kostelic câştiga trei medalii de aur şi una de argint la schi, în timp ce norvegianul Ole Einar Bjordalen obţinea de 4 ori aurul la biatlon. În fine, la ediţia din 2006 a Jocurilor Olimpice de iarna, care a avut loc la TORINO, în Italia, s-au decernat 84 de medalii, au concurat peste 2500 sportivi, întrecerile au fost arbitrate de 650 membri ai juriului, iar în total au asistat peste un milion de spectatori.
Urmează VANCOUVER!

Iulian VERNESCU