Francezul Roland Michel a dat verdictul:

„Oltchim este un fenomen”

* timp de două săptămâni un antrenor din Hexagon a studiat îndeaproape echipa campioană a României

Formaţia vâlceană Oltchim Rm. Vâlcea, a devenit o adevărată forţă în handbalul feminin european. Acum, când spui Oltchim, spui finalista Ligii Campionilor şi una dintre favoritele la câştigarea trofeului noi ediţii a celei mai importante competiţii inter-cluburi de pe continent. Oltchim a devenit practic un fenomen în ultimii ani, iar acest lucru nu este vizibil doar în România, ci şi peste hotare. Ne asigură de acest lucru un francez, care şi-a propus în urmă cu câţiva ani să studieze sportul cu mingea mică din Europa. Roland Michel are 47 de ani şi este de profesie antrenor de handbal. Pregăteşte o echipă de handbal feminin din Liga a III-a franceză, Saint Etienne Andrezieux, formată în general din jucătoare tinere. În paralel, mai practică o meserie, în domeniul social. Graţie acestor două job-uri reuşeşte în fiecare an să-şi satisfacă toate curiozităţile legate de handbal. A fost prezent la numeroase campionate mondiale şi europene, a analizat îndeaproape handbalul norvegian, danez şi ungar, iar acum a ajuns şi în România (unde va reveni cu prietenii şi familia de Revelion). De fapt, a poposit în ţara noastră pentru a patra oară. „Am venit în urmă cu câţiva ani la Bucureşti, pentru a urmări nişte jucători. Eram atunci antrenor la o echipă de handbal masculin. În 1991 am venit la Bucureşti pentru Cristian Becicheri, un jucător de la Dinamo, care a ajuns ulterior în Franţa”, spune Michel. În urmă cu două săptămâni, francezul, mare amator de handbal de calitate, a ajuns şi la Rm. Vâlcea, oraş care l-a găzduit două săptămâni. A închiriat o maşină, s-a cazat la un hotel de lux din oraş (Grand Hotel Sofianu), a vizitat împrejurimile (a fost la mănăstirile din judeţ, a admirat peisajele, a degustat preparatele tradiţionale din România), a fost prezent la toate antrenamentele Oltchim-ului, la meciul cu Krim, dar a urmărit şi activitatea Centrului Olimpic de Excelenţă de la Rm. Vâlcea. Toată „distracţia” l-a costat în jur de 2000 de euro, salariul pe o lună din Franţa.

„Când spui Oltchim, e ca şi când ai zice Real Madrid la fotbal”

Pentru a fi sigur că-şi atinge scopul, francezul a cerut înainte sprijinul CS Oltchim, care l-a ajutat în toată această perioadă să-şi satisfacă curiozităţile. Bogdan Diculoiu s-a preocupat pentru ca Roland Michel să afle totul despre Oltchim. „Pasiunea mea este să descopăr handbalul european. Am început să călătoresc în urmă cu câţiva ani. Am fost la Campionate Europene şi Mondiale de handbal, am urmărit handbalul din Norvegia, cel din Ungaria, unde am efectuat şi un stagiu de pregătire pentru antrenori, prin intermediul Federaţiei Europene de Handbal. Urmăresc de mult timp evoluţia echipei Oltchim pe internet. E unul dintre cele mai mari cluburi de handbal din lume. Când spui Oltchim, e ca şi când ai zice Real Madrid la fotbal. Larvik e ca Barcelona, Oltchim ca Real Madrid!”, crede francezul, care s-a declarat mare fan al handbalului român şi al celui danez. Apreciază handbalul românesc pentru că „aici există disciplină, se poate lucra cu fetele, sunt serioase. În Franţa, e dificil să faci performanţă. Acolo fetele sunt preocupate să fie frumoase, sunt atrase de imagine şi nu acordă o importanţă prea mare handbalului”. În privinţa venirii Anjei Andersen la Oltchim, „cred că s-au produs prea multe schimbări într-un timp scurt şi nu poţi să realizezi chiar tot ce ţi-ai propus în trei luni. În plus, nu poţi veni într-un club, să dai istoricul la o parte şi totul doar ca să-ţi impui ideile. Nu pot spune că m-au impresionat metodele Anjei. Sunt aceleaşi din handbalul nordic. Cunosc cultura de acolo. Se lucrează mult cu mingea, antrenorul pune jucătoarele să ţipe, să se descătuşeze, antrenamentele se fac cu muzică. Dar e clar că îmi plac mai mult antrenamentele Anjei decât cele din Franţa. Totuşi, sunt mult mai impresionat de ceea ce am văzut aici la Centrul de Excelenţă. Îmi place stilul în care se lucrează cu tinerele jucătoare în România. Cred că de aici porneşte totul, de la nivel juvenil”. „Venirea Anjei, pentru imagine, e un lucru bun pentru Oltchim, dar handbalul e imprevizibil. E loterie! Vom aştepta să vedem dacă a fost oportună sau nu schimbarea antrenorului la Vâlcea”, a mai spus Michel. Antrenorul francez a constatat, de asemenea, că este diferenţă mare de mentalitate între handbalul nordic şi cel românesc. „În Norvegia şi Danemarca handbalul se practică de plăcere, în România copiii par să vină la handbal mai mult din obligaţie. Vin să facă mişcare, văd în handbal o oportunitate de a se afirma, de a avea o meserie. În nord, oamenii nu sunt stresaţi, handbalul se joacă cu zâmbetul pe buze. Dar asta nu înseamnă că prefer neapărat handbalul nordic. Îmi place foarte mult echipa vâlceană. Oltchim e un fenomen. E un pol care atrage tot ce-i mai bun”, mai spune Michel, care a declarat că nu s-a gândit să scrie o carte despre toate „expediţiile” pe care le-a făcut, ci intenţionează să-şi păstreze pentru el amintirile.

„Elisei e cea mai bună jucătoare de la Vâlcea, iar Tadici reprezintă imaginea handbalului din România”

Roland Michel, francezul atras de „fenomenul Oltchim”, a mai spus că a rămas impresionat şi de publicul din România: „Am fost în Croaţia, Slovenia, dar aici suporterii sunt diferiţi. Nu sunt răi ca în alte părţi, nu se bat, ci susţin spectacolul handbalistic şi echipa. Este o atmosferă extraordinară la Vâlcea”. De asemenea, antrenorul din Hexagon şi-a stabilit şi o favorită la câştigarea Ligii Campionilor: „Prin prisma valorii echipei şi a jucătoarelor, aş vrea ca Oltchim să câştige Liga Campionilor. Cred că nu-i lipseşte nimic. Aş vrea să se dispute din nou în România finala Ligii. E păcat totuşi că nu există şi la handbal feminin sistemul final four pentru faza finală a Ligii, ca la masculin. Ar fi mai interesant, pentru că s-ar putea urmări mai multe meciuri, nu doar unul singur”.
Michel a mai spus şi că Gheorghe Tadici reprezintă antrenorul său preferat din România: „Tadici e modelul handbalului feminin românesc. În apreciez ca antrenor. E imaginea perfectă a handbalului de tineret din România. E sever, ştie să se impună. Iar în România acesta este stilul care prinde. E dificil să faci democraţie într-un sistem care a mers tot timpul altfel, într-o altă direcţie. În rest, nu am un model de antrenor. Consider că un antrenor bun are cele mai bune jucătoare. Un antrenor bun e acela care preia o echipă anonimă, mică şi o face mare, câştigă un Campionat Mondial. Totuşi, Marit Breivit e un antrenor pe care-l apreciez”. Iar ca jucătoare, „îmi place foarte mult Valentina Elisei. E preferata mea. Face bine atât faza de atac, cât şi cea de apărare, are viteză foarte bună şi este o jucătoare foarte determinată. E o jucătoare completă. De asemenea, Ionela Stanca e şi ea o jucătoare profesionistă, pe care trebuie să o ai în echipă. Cred că ar fi pentru ea un pas înapoi dacă ar veni în Franţa”. Iar „Ozel nu-mi place. Este genul Anjei, care nu pot să spun că mi-a plăcut ca jucătoare. Nu-mi plac handbalistele fanteziste, magiciene. Cred că e greu să ai în echipă jucătoare pe care nu le înţelegi”. Însă, „după părerea mea, Bojana Popovic e cea mai bună din lume. Neagu are potenţial, dar e încă tânără”.

„Ioan Gavrilescu este un mare preşedinte”

„Cunosc istoria clubului şi consider că Ioan Gavrilescu este un mare preşedinte, care merită ca pe final de carieră să-şi realizeze visul şi să câştige Liga Campionilor. E un om serios, mult diferit de ceea ce am văzut la televizor, de preşedinţii de cluburi de fotbal din România, care se dau în spectacol, se ceartă şi ies în evidenţă prin alte lucruri, nu prin performanţe, aşa cum se întâmplă la Oltchim. Apreciez foarte mult conducerea de la Vâlcea, aici totul e diferit, contează doar rezultatele şi spectacolul handbalistic şi poate tocmai de aceea Oltchim a devenit un brand la nivel internaţional”, a încheiat Roland Michel, antrenorul francez pasionat de handbal de înaltă performanţă, care, timp de două săptămâni, a studiat îndeaproape, la Vâlcea, „fenomenul Oltchim”.

Simona SIMA