”Flacăra va ajunge sus, unde-i este locul! Pentru reformarea lotului, urmărim jucători devotaţi, care să pună sufletul pentru echipă, să se antreneze permanent, să nu fie cu gândul la plecare”

După despărţirea de Adi Popa şi alţi jucători cu nume şi valoare în fotbalul românesc, Flacăra Horezu a început reconstrucţia. De la ZERO. Prima parte a campionatului a fost foarte grea, însă sunt speranţe că echipa din Treapt se va pune pe picioare şi va redeveni o formaţie de temut în Liga a III-a, capabilă se se bată chiar şi pentru promovarea în eşalonul secund. Flacăra beneficiază de sprijinul autorităţilor locale, care nu doar că asigură bugetul şi climatul necesar pentru performanţă în cadrul grupului, ci se preocupă şi pentru aducerea bazei sportive la standarde înalte.
Primarul Nicolae Sărdărescu a bătut palma, în vară, cu Narcis Enăchescu, pe care l-a considerat antrenorul potrivit pentru formarea unei noi echipe la Horezu. După 15 etape în care ”olarii” au avut momente bune, dar şi mai puţin bune, s-a tras linie. Au plecat mulţi jucători, care vor fi înlocuiţi în această pauză competiţională. La început de an, antrenorul Flacărei a făcut o analiză a primei părţi a sezonului şi a mărturisit care sunt planurile sale de viitor la Horezu.

• După o lungă perioadă de timp, aţi acceptat o propunere venită de la nivel de seniori. Care au fost primele gânduri când aţi semnat cu Flacăra?

Când mi s-a propus postul de antrenor şi am preluat-o pe Flacăra ştiam la ce să mă aştept, că e o situaţie extrem de grea. Nu mulţi s-ar fi încumetat să preia o echipă aproape de la zero, după un campionat foarte greu şi după destrămarea acelei formaţii de vis pe care a avut-o Horezu în trecut. Ştia şi conducerea că va fi foarte greu. Dar cu toţii au fost foarte deschişi, realişti, ştiau ce ne aşteaptă şi că trebuia să formăm o echipă pe repede înainte, pentru că nu erau decât doi jucători cu contracte semnate. Am încercat să ne mişcăm foarte repede, pentru că eram presaţi şi de jocul din Cupă. Din această cauză am semnat aproape cu orice jucător care a venit spre Horezu. Problema, de la început, a fost formarea lotului. Numeric, pentru că deja ca şi calitate nu puteam să ne mişcăm foarte mult, majoritatea jucătorilor fiind deja în pregătiri cu alte echipe.

• La Horezu, reconstrucţia a început de la zero. Cât de mult a contat acest aspect în prima parte a sezonului?

A fost foarte greu… Lumea avea foarte mari aşteptări ţinând cont de rezultatele echipei din anii trecuţi. Dar în momentul în care îţi pleacă de la club jucători de calitate, de mare valoare, care au făcut istorie la Horezu, începând cu Matache, Robert Popa, Mansour, Ciprian Dinu, Cristi Munteanu, Precup, Adi Popa, este foarte greu să găseşti înlocuitori pe măsură, pe care să-i faci să joace împreună. Asta necestită timp şi era clar că în vară va fi un nou început. Orice echipă din lume, de la orice nivel, de la copii şi juniori până la Champions League, depinde de calitatea jucătorilor, iar după ce aduci jucători de calitate, de mare valoare, trebuie să ai răbdare să se formeze relaţiile de joc. Reconstrucţia unei echipe se face în timp, în ani. E nevoie şi de multă muncă pentru formarea unui nucleu, să se formeze relaţii de joc. Se formează în ani, dar se poate destrăma totul în câteva zile. Repet, la început cea mai importantă este selecţia. La noi conceptul a fost să câştigăm 3-4 jucători de calitate în tur, alţi 3-4 în retur, să se formeze anumite mecanisme. Ca orice început, a fost greu, complicat, mai ales că am prins şi această perioadă, cu pandemia, testarea, iar toate acestea, adunate, contribuie la exprimarea echipei pe teren, mai ales la un lot aşa tânăr cum l-am avut noi.

• În meciurile amicale, rezultatele au dat speranţe. Aţi avut o victorie, pe teren, şi în Cupă, apoi veştile rele s-au cam ţinut lanţ. Care au fost momentele care au marcat echipa?

Ne-am pregătit bine din toate punctele de vedere. Din păcate, însă, majoritatea jucătorilor au venit după o pauză de trei luni, în care nu au făcut absolut nimic. Şi asta a fost o problemă extrem de mare, pentru că ne-am dus cu pregătirea fizică până după a treia sau a patra etapă. Au venit jucători după accidentări grave. Bîrzan a jucat tot turul de campionat într-un picior, nu e refăcut nici acum. Sporea s-a accidentat, pe Diaconescu l-am pierdut după prima repriză cu Potcoava şi am pierdut şi meciul. Era greu să ne omogenizăm atât de repede. Apoi, la Liga a III-a există şi obligativitatea folosirii jucătorilor tineri. Sunt trei juniori care trebuie folosiţi permanent. Practic, mai rămân doar opt locuri. Şi aici am avut probleme. Unii au confirmat, alţii nu au făcut-o. Trebuie să găseşti juniori de mare calitate. Toate astea contează, mai ales la o echipă tânără, în formare. Au fost foarte multe probleme care au afectat randamentul echipei.
Cu toate acestea, în meciurile amicale cu echipe din seria veche, în care ne aşteptam să fim şi anul acesta, am jucat destul de bine, am avut şi rezultate bune, chiar dacă am folosit echipe diferite. Am avut o dublă cu Tg. Cărbuneşti, am întâlnit Pandurii… Ca şi calitate, eram aproape. În momentul în care am văzut componenţa seriei noastre, cea mai grea din ţară, a trebuit să fim foarte realişti. Am avut o şedinţă chiar cu o zi înainte de începerea campionatului, în care am pus totul pe masă şi am văzut cât de greu ne va fi. Am avut ca adversare echipe care joacă de mult timp împreună, care au jucători de calitate, bugete foarte mari. Contează mult aceste aspecte pentru o echipă aflată în reconstrucţie. Alt moment greu a fost după meciul din Cupă, pe care l-am câştigat cu Sparta şi l-am pierdut la ”masa verde” dintr-o greşeală comună. Ne-a costat. Dacă mergeam mai departe, mai aveam cel puţin încă un meci oficial, în care puteam să formăm nişte relaţii de joc şi era foarte important. La fel, l-am pierdut pe Vişan, care era suspendat şi nu ştia, pentru primele două etape. Moldovan, înainte de meciul cu Slatina, pe care îl pregătisem, bazându-ne şi pe el, a plecat şi astfel am rămas fără fundaşii centrali la un meci cu o candidată la promovare. A fost foarte greu începutul, dar ne-am revenit pe parcurs. Au fost şi anumite probleme interne foarte grave pe care a trebuit să le gestionăm şi care au afectat moralul şi jocul echipei. Chiar şi aşa, cum am spus, am avut momentele noastre bune, am câştigat puncte cu echipe bune. În alte situaţii, am pierdut pentru că nu ne-am mulţumit cu egalul şi ne-am deschis foarte mult. Am fost surprinşi pe faza defensivă, pe contraatac. I-am încurajat pe jucători, mai ales că aveam o echipă foarte tânără, să joace permanent, să-şi dorească victoria. Ne-am creat foarte multe ocazii, începând cu prima etapă, cu Slatina, dar din păcate lipsa de maturitate şi de experienţă în faţa porţii şi-au spus cuvântul.

• Aţi reuşit să formaţi numeric lotul la Horezu, dar pe parcurs au apărut multe indisponibilităţi, o parte din cauza suspendărilor. Lipsa de experienţă a fost principala cauză a greşelilor oarecum nepermise pentru acest nivel?

Din punct de vedere fizic, am mai spus, am luat-o de la capăt, pentru că jucătorii au venit fără niciun fel de pregătire şi asta ne-a costat. Dar cu toate acestea am încercat să scoatem maximum din fiecare meci. Din păcate, într-adevăr, s-au făcut multe greşeli, care au contat, bineînţeles. Da, lipsa de experienţă, de maturitate, au condus către anumite situaţii dificile. Am avut multe cartonaşe roşii, galbene, care s-au transformat în suspendări, penaltiuri decisive. Toate, la un loc, îşi pun amprenta pe moralul echipei. În momentul în care iei gol, e greu să revii, deşi am avut meciuri în care am putut să facem lucrul acesta. Cam acesta a fost începutul. Dar îmi asum tot. Eu, conducerea ştiam ce ne va aştepta. Probabil că în orice altă serie, stăteam foarte bine. Totuşi, şi aici am reuşit să facem 14 puncte. Nu e disperare. În momentul acesta suntem la trei puncte de obiectiv. Obiectivul este salvarea de la retrogradare şi câştigarea a trei, patru sau cinci jucători după fiecare tur/retur, să formăm nucleul pentru viitor, să omogenizăm lotul, iar sezonul viitor, şi în funcţie de seria în care vom fi repartizaţi, să putem să fixăm un obiectiv mai îndrăzneţ. Au plecat jucători, vor fi aduşi alţii. Important este că acum se face ceva serios la Horezu, după o perioadă grea. Horezu va ajunge sus, acolo unde-i este locul. Am avut discuţii şi cu suporterii, au fost alături de noi tot timpul, la stadion, chiar şi la antrenamente. Galeria ne-a fost alături şi la bine şi la greu, a făcut atmosferă frumoasă şi a dat moral echipei, în multe momente. La o echipă tânără contează foarte mult aceste detalii. Jucătorii au fost încurajaţi permanent şi de conducere, de toată lumea. Cu toţii trebuie, însă, să înţelegem că o echipă se formează foarte-foarte greu şi trebuie răbdare ca să poată ajunge din nou la ce a fost, la echipa de vis din trecut, din care făceau parte jucători cu ştate vechi la Liga I, a II-a. Trebuie căutaţi jucători care să poată forma o echipă, o familie, care să-şi dorească să joace pentru Horezu, pentru că numai aşa poţi să ai suporteri foarte mulţi şi să ai şi rezultate.

• Spre finalul primei părţi a campionatului aţi primit un ajutor, prin cooptarea în staff a fostului secretar general al AJF şi arbitru de Liga I, Daniel Demetrescu. Cât de mult vă ajută experienţa sa?

Da, într-adevăr, am reuşit să ne organizăm bine la nivel de conducere. Este un plus aducerea la echipă a directorului sportiv Daniel Demetrescu. Mă bazez foarte mult pe conducere, e important orice ajutor. Sunt convins că ne vom organiza mult mai bine. Finanţatorul, Primăria Horezu, Consiliul Local, au fost permenent şi sunt alături de club, iar acest aspect este foarte important. Mai trebuie aduşi oameni şi în staff, astfel încât orice antrenor care vine, pe viitor, la Horezu, să găsească o organizare foarte bună, un grup puternic şi să nu înceapă tot timpul munca de la zero. E clar că acum avem timp să evaluăm şi jucătorii.

• Care sunt planurile pentru viitorul apropiat?

Flacăra Horezu îşi doreşte jucători profesionişti. Aşa cum le-am spus şi băieţilor pe care i-am avut în lot, mai ales că majoritatea erau tineri, să nu se mulţumească cu puţin. Avem probleme mari, nu numai la noi, ci în general, în fotbalul românesc, cu mentalitatea, care se schimbă foarte greu. Cei mai mulţi jucători se mulţumesc cu o oră şi jumătate de antrenament pe zi, ceea ce nu e în regulă, la niciun nivel. Dacă nu muncesc, e foarte greu să meargă mai departe. Aşa cum le-am spus tuturor, şi la nivel de copii şi juniori, munca face diferenţa. Este foarte importantă munca lor de zi cu zi. Nu trebuie să piardă nicio etapă. De-asta ne dorim foarte mult jucători care muncesc, sunt profesionişti, care respectă regulamentul de ordine interioară, pus la punct foarte bine. În primul rând ne vom baza pe jucători care-şi doresc să joace pentru Flacăra, pentru oraşul Horezu. E echipa oraşului, iar locuitorii de aici vor să vadă fotbal, jucători care sunt responsabili şi muncesc foarte mult pentru rezultatele echipei, jucători care pun sufletul şi nu renunţă niciodată. Profilul jucătorilor pe care-i caut acesta este: jucători care să-şi dorească foarte mult, să se antreneze permanent, să nu fie cu gândul la plecare sau în altă parte. Mi-am dorit şi îmi doresc în continuare jucători vâlceni, în primul rând, dacă am putea să-i aducem în echipă. Foarte mulţi au avut şansa lor, li s-a dat încredere în acest tur. Unii au înţeles ce am încercat şi ce încercăm să facem pentru Horezu, alţii nu au înţeles nimic. Unii şi-au atins limitele şi e clar că nu pot face parte din această echipă. De-asta spun că profilul jucătorilor trebuie să fie: de calitate, dar şi cu mentalitate foarte bună, caracter, care să fie profesionişti. Asta îşi doresc oamenii din Horezu, pentru asta m-am dus şi eu acolo. Şi pas cu pas, cu răbdare, cu încredere şi încurajări foarte multe din partea oamenilor din jurul echipei şi al suporterilor, această echipă va creşte. La nivel de organizare, încă mai sunt multe de pus la punct, dar, uşor-uşor, se vor regla toate, astfel încât orice antrenor care vine la Horezu să găsească un climat favorabil pentru performanţă, o echipă cu un nucleu care joacă împreună, cu jucători care semnează pe mai mult de un an, să poţi să te bazezi pe ei, să joace mai mult, să se poată construi în jurul lor.