Ce se câştigă uşor se poate pierde şi mai uşor. Costi Rădulescu (PSD) nu pare să înţeleagă acest lucru
În ultimele luni, după ce aproape toată presa locală s-a pus cu tunurile pe actualii lideri liberali de la Vâlcea, gaşca lui Buican l-a izolat pe Bogdan Pistol, Dan Niţu a plecat la ALDE, iar DNA a început urmărirea penală împotriva lui Gică Păsat – şeful CJV, Partidul Social Democrat a devenit favorit în competiţia pentru Consiliul Judeţean.
Costi Rădulescu nu a făcut nicio mutare spectaculoasă, nu a capacitat el presa, nu a început nicio campanie cu moţ în frunte şi nu este mai frumos, mai curat sau mai deştept decât Buican. A avut doar noroc. A stat pe burtă, ca un şoricel şi a aşteptat greşelile PNL-ului, care într-un final s-a înecat ca ţiganul la mal. În opinia noastră, însă, gheaţa pe care alunecă acum Costi Rădulescu, aparent spre victorie, este destul de subţire. Oricând, orice îl poate readuce la situaţia de acum două luni, când primarii social-democraţi făcuseră coadă la PNL. Am înţeles că PSD poate pierde avantajul din acest moment studiind mai multe situaţii, dar mai ales pe cele de la Drăgăşani şi Bălceşti, unde Buican anunţa că liberalii vor câştiga alegerile chiar şi în condiţiile în care primarii Cristian Nedelcu şi Ion Curelaru rămân la PSD.
Credem că Buican a încercat atunci o diversiune, una bună, chiar dacă, potrivit sondajelor reale, inclusiv cele comandate de liberali, cei doi edili au fost şi sunt favoriţi. Am dedus că PNL a încercat să-i intimideze pe Nedelcu şi Curelaru, să-i determine cumva să părăsească PSD şi să se ducă alături de liberali.
La Drăgăşani, n-a ţinut figura. În cele din urmă, lucrurile au intrat pe făgaşul normal. Acolo, existau probleme de comunicare între fostul deputat Vasile Bleotu, liderul PSD Drăgăşani, şi primar, dar organizaţia a ales acum să meargă pe mâna lui Nedelcu, care de pe 10 martie va fi şi preşedinte al filialei. În iunie, Nedelcu va candida pentru un nou mandat şi, fără îndoială, îl va câştiga.
La Bălceşti, situaţia era trasă cumva la indigo. Giovanni şi-a dorit ca Ion Curelaru să fie un executant, un om pe care să îl controleze, numai că primarul, având o personalitate foarte puternică şi mult mai multă carte, n-a putut fi dominat. Cât timp a trăit Cîlea, acest Giovanni nu a avut curaj să acţioneze pe faţă împotriva lui Curelaru. Acest curaj l-a căpătat după ce Costi Rădulescu, prietenul său, a ajuns preşedinte al filialei. Acum, Costi are o mare dilemă. Are de ales între un primar care poate duce din nou PSD-ul către victorie şi un amic care nu aduce partidului nici două voturi, iar în zonă a distrus foarte multe organizaţii. Costi Rădulescu nu a fost în stare să rupă pisica în două la Bălceşti, deşi alegerea este simplă: între Curelaru, care s-a dus în şedinţa Consiliului Judeţean şi le-a ţinut piept hienelor de la PNL, reuşind să salveze pentru moment căminul de bătrâni, şi Giovanni, consilier judeţean, care în 4 ani de mandat n-a fost în stare să scoată 3 cuvinte sau să ia atitudine atunci când comunitatea din localitatea sa a fost nedreptăţită. Ei bine, cu unii ca Giovanni alături, gheaţa pe care alunecă Costi Rădulescu se va sparge, cel mai probabil. Iar dacă se va sparge, din iunie, Costi Rădulescu nu va mai fi nimic. Va pierde şefia PSD Vâlcea, iar la finalul mandatului de deputat nu va mai pupa altul. Va pierde o şansă unică: să-l vadă pe Buican pierzând alegerile într-un mod umilitor, în faţa unui PSD fără Ion Cîlea vârf de lance. Şi-atunci, se naşte întrebarea: ce le datorează Costi unora ca Giovanni şi de ce riscă pentru ei viitorul PSD-ului? (va urma)
Eduard Dulăcioiu
