Arbitrul vâlcean Marian Truţă, final de carieră în loturile naţionale. Alţi 8 arbitri din ţară au pus fluierul sau fanionul în cui

Înainte de Crăciun, 9 arbitri din România şi doi observatori, din primele două ligi ale ţării, au primit, din partea Comisiei Centrale a Arbitrilor şi a Federaţiei Române de Fotbal o veste nu tocmai plăcută. Cu voie sau fără voie, cariera acestora în arbitraj, respectiv observare, s-a încheiat. ”La finalul anului 2020, conform RODAAF sau la cerere, nouă arbitri din loturile pentru primele două ligi şi-au încheiat activitatea. Aceştia sunt: Marius Avram, George Rădulescu, Marius Nicoară, Daniel Hulubei, Bogdan Velicu (Liga1), Cristian Lucaci, Marian Truţă, Dorin Voinea, Dan Florin Costin (Liga 2). La împlinirea vârstei de 70 de ani, doi dintre observatorii de la Liga 2 şi-au încheiat, de asemenea, activitatea: Cornel Corocan şi Lucian Maiereanu.

Federaţia Română de Fotbal şi Comisia Centrală a Arbitrilor doreşte să le mulţumească acestora pentru întreaga carieră şi le urează succes în viitor”, a fost comunicatul transmis de FRF. Pe listă se regăseşte şi un vâlcean. Este vorba despre asistentul Marian Truţă. Originar din comuna Şirineasa, acesta locuieşte de câţiva ani în Băbeni. Marian Truţă şi-a început cariera în arbitraj în urmă cu 21 de ani, la îndrumarea lui Vali Barbu, din Pietrari. A arbitrat meciuri din eşaloanele judeţene ale Vâlcii, iar apoi şi în Liga a IV-a din Braşov. S-a întâmplat acest lucru în perioada celor 5 ani de facultate (a urmat cursurile Facultăţii de Silvicultură). După terminarea studiilor universitare s-a întors la Vâlcea, de unde a şi promovat în Liga a III-a. A oficiat zeci de meciuri la acest nivel. După 4 ani, la vârsta de 28 de ani, a făcut saltul către cel de-al doilea eşalon. În total, a arbitrat 9 ani la Liga a II-a şi 13 în total, în primele trei ligi.

”Rămân cu amintiri plăcute din arbitraj. E un capitol important din viaţa mea. Mă bucur că am avut şansa să arbitrez pe stadioane importante din ţară, că am fost în brigadă în câteva partide de Cupa României în care au fost angrenate echipe de Liga I. Îmi amintesc aici şi de un Rapid- FC Botoşani, însă nu e singurul de acest nivel. Am fost peste tot prin ţară, iar acesta este unul din avantajele pe care ţi le oferă arbitrajul, faptul că ai ocazia să-ţi cunoşti mai bine ţara, să interacţionezi cu fel şi fel de oameni, cu reprezentanţi de seamă ai fotbalului autohton. Au fost şi episoade mai puţin plăcute. Poate cel mai urât s-a petrecut chiar la Şirineasa, practic la mine acasă. Se lucra la terenul din Popeşti şi echipa din această localitate îşi disputa meciurile de pe teren propriu la Şirineasa. Popeşti a jucat atunci cu Flacăra Horezu. Partida nu s-a terminat. Am întrerupt-o după ce portarul echipei din Horezu, Chiriţoiu, m-a lovit cu pumnul. A fost o experienţă urâtă, dar am continuat să arbitrez şi mă bucur că am reuşit să ajung până aici.

Mi-aş fi dorit să mai am parte măcar de un meci de retragere la Liga a II-a, însă din păcate nu se mai poate. Am 37 de ani şi credeam că la finalul campionatului voi ieşi din lot, la vârstă. Dar s-a întâmplat să fie în această iarnă. E greu să faci faţă pe două fronturi, să te menţii la un nivel bun şi să şi lucrezi. Am făcut sacrificii pentru a mă împărţi între familie, serviciu şi arbitraj, dar în 2020 arbitrajul a cam fost pe ultimul loc. În viaţă, trebuie să mai faci şi alegeri. Ultimul meci la nivelul Ligii a II-a a fost Turris Tr. Măgurele – Concordia Chiajna. Cu totul, meciuri de juniori, amicale, oficiale la judeţ, la Liga a II-a şi a III-a, cred că am arbitrat peste 2000. Sunt totuşi două decenii de ani de când practic arbitrajul. Dacă în martie se va mai relua pe plan judeţean vreo competiţie, poate voi continua să arbitrez până la vară. În caz contrar, mă gândesc să trec la observare”, a spus Marian Truţă. Felicitări pentru întreaga carieră!