Amintiri frumoase, dar şi dureroase pentru un primar vâlcean: ”La 19 ani mi s-a încheiat subit cariera”

George Popolan, primarul comunei Dăeşti, este legat sufleteşte de Cozia Călimăneşti. A jucat pentru această formaţie şi a promovat în Liga a III-a, însă tot de ea se leagă şi cea mai tristă amintire. A fost ultimul episod din fotbalul de performanţă. Popolan speră ca niciun copil să nu fie nevoit, la 19 ani, să renunţe la fotbal, să-i fie spulberate visurile după ani de muncă şi sacrificii, aşa cum i s-a întâmplat lui.

”Am fost la ambele meciuri ale echipei Cozia Călimăneşti din barajul pentru promovarea în Liga a III-a. Am ajutat cu ce am putut din punct de vedere logistic şi organizatoric. Am făcut-o benevol, fără niciun interes. Îmi place oraşul, sunt vecinii noştri, domnul primar este un om deosebit, Andrei Vasile, la fel, un prieten bun. Tatăl lui a fost primul om care mi-a pus pâinea în mână la Sibguard când eu eram jucător la Oltchim. Iar la Călimăneşti am promovat, după care m-am lăsat de fotbal. La vremea respectivă, echipa a fost vândută la Tg. Cărbuneşti. Sunt amintiri pe care nu mi le poate lua nimeni din momentul în care eram fotbalist de performanţă şi aveam 18-19 ani. Nu vreau să li se întâmple şi acestor copii, de acum, ce mi s-a întâmplat şi mie. În acel moment nu era nicio echipă de Liga a III-a la Vâlcea, retrogradase şi Berbeşti. Am promovat cu Oltchim, apoi am promovat cu Călimăneşti s-a vândut locul. Am fost nevoit să mă angajez şofer şi aşa am terminat cu fotbalul de performanţă. Am spus atunci că voi mai practica fotbal doar când o voi face de plăcere. Şi iată că de ceva timp o fac de plăcere. Joc la Liga a VI-a, la Oltul Dăeşti. Mulţumesc pe această cale consilierilor locali, colegilor, sponsorilor, care sunt alături alături de noi, inclusiv de acest proiect frumos al echipei Viitorul Dăeşti, un proiect prin care încercăm să facem ceva pentru judeţul Vâlcea. Nu vrem să facem pentru Popolan, pentru Dăeşti, să ne facă cineva statuie. Ne gândim şi la nişte grupe de copii. Avem două, în baza colaborării cu Puiu Niţulescu, fostul meu coleg de la Cozia Călimăneşti, cu care am promovat în acel an, 1999, cel în care eu m-am lăsat de fotbalul de performanţă. Are nişte copii frumoşi, buni, care trebuie sprijiniţi”, a declarat primarul din Dăeşti.

”În 1999, ne-am trezit 20 şi ceva de jucători tineri fără nicio perspectivă, cu toate visele spulberate”

”În perioada aceea, 1998-1999, se promova direct. Nu era baraj. Am promovat cu Cozia la 16 puncte de locul 2. Am marcat 26 de goluri în 32 de meciuri. Nea Jackie Pintilie era antrenor şi nea Iancu Carabageac, oameni care au făcut ceva pentru fotbal şi au fost uitaţi. Pe nea Iancu, mă bucur enorm că a venit atunci în Zăvoi şi a acceptat să le strângă mâna băieţilor noştri înainte de meciul cu Alexandria, un meci greu, pe care l-am câştigat. Aceşti oameni sunt nişte legende vii ale fotbalului vâlcean. Aţi surprins foarte frumos o fotografie în colţ, la Călimăneşti. Meritau mai mult, să fie în faţa gardului, nu în spate, dar asta a fost situaţia. Mă bucur să-i văd la meciuri. Pe nea Jakie l-am văzut şi la Curtişoara. Şi mă mai bucur că mai am aceste amintiri. Dar nu vreau să rămână doar amintiri. Uitaţi-vă ce se întâmplă! O spuneam din iarnă, că tragi tare şi te vezi singur. Au retrogradat două echipe vâlcene. A venit Călimăneşti. Sper să rămânem cât mai multe.
Revenind la episodul Călimăneşti, v-am spus, am promovat şi ne-am trezit 20 şi ceva de jucători fără echipă, fără nimic, nicio perspectivă la 18-19 ani. M-am angajat şofer la Pizzeria Ok. Le mulţumesc patronilor din vremea aceea, care sunt şi azi aceiaşi. Mi-au oferit un loc de muncă. Nici de plăcere nu m-am mai dus să joc, o perioadă. Am fost atât de supărat pe ce se întâmplase! Aveam vise, planuri, s-au dus biletele noastre la mare, ultimele două salarii. Nu ne-a mai dat nimeni nimic. Dacă eram la 16 puncte de locul 2, în ultima lună din campionat nu a mai dat nimeni pe la stadion. Cred că actele de vânzare erau făcute dinainte de a se termina sezonul. Dar astea au fost vremurile respective. Nu mai sunt acum, dar dacă ne uităm ce se întâmplă cu jucătorii la 22-23 de ani, nu suntem departe de trecut. Asta din cauză că nu suntem uniţi, să vrem acelaşi lucru”, a completat George Popolan, cu privire la situaţia fotbalului judeţean actual şi trecutul său fotbalistic, momentul în care şi-a încheiat cariera de fotbalist de performanţă şi ultima promovare a Coziei în Liga a III-a, care nu s-a concretizat cu o participare în Divizia C.