PD-L vrea să retransforme Bălceştiul în comună

Bălceştiul a fost cândva una dintre localităţile înfloritoare ale judeţului. Însă, cei care au condus primăria începând după Revoluţie au tratat cu prea multă superficialitate problemele comunităţii, motiv pentru care Bălceştiul a devenit în scurt timp o zonă moartă pe harta judeţului. Lucrurile s-au agravat în perioada 2000-2004, când deputatul Anton Miţaru şi Petre Manu, primar la acea vreme, au iniţiat un proiect de lege privind transformarea comunei Bălceşti în oraş. Atunci, localitatea a pierdut orice şansă de a mai atrage fonduri pentru modernizarea infrastructurii. Poate că nu s-ar fi ajuns în situaţia dezastruoasă de astăzi dacă primarii din ultimele două mandate ar fi fost interesaţi să vină cu alternative, cu soluţii.

Probabil că nici nu au avut pregătirea necesară, sau echipele lor n-au fost deloc preocupate de soarta comunităţii. Cert este că, din păcate, nepăsarea celor care au condus Bălceştiul lasă urme ce foarte greu mai pot fi şterse. În ultimii ani, Anton Miţaru şi Petre Manu şi-au data arama pe faţă, demonstrând că niciodată n-au avut tangenţe cu social-democraţia şi nici cu dorinţa de a-şi ajuta semenii. Pentru a rămâne cumva agăţat de ciolan, când PSD-ul a considerat că a devenit un produs politic expirat, Miţaru a trecut în barca Partidului Democrat Liberal, iar fostul primar, Petre Manu, a aterizat la PNL. În 2004, la conducerea administraţiei din Bălceşti, s-au instalat reprezentanţii PD-L. Au urmat alţi patru ani de nepăsare, de această dată chiar totală am putea spune. Dacă până la venirea lui Văduva la primărie se mai mişcase totuşi câte ceva, din 2004 şi până astăzi a domnit haosul. Surprinzător, în acest an, mesajul cu care vine PD-L-ul lui Constantin Negri face referire la ideea sa fantasmagorică şi a „echipei” – formată probabil tot din Miţaru, Văduva şi alţi „bine intenţionaţi” cunoscuţi – de a readuce Bălceştiul la rang de comună. Bine, la felul în care arată astăzi această localitate nici măcar comună nu-i putem spune. Am făcut un scurt tur al Bălceştiului şi am rămas şocaţi. În centru, străzile sunt sub orice critică, despre periferie nici nu mai vorbim. Primarul n-a fost în stare să reabiliteze măcar cinematograful, care n-ar fi presupus un efort financiar foarte mare, ci doar puţină zbatere şi simţ gospodăresc.  La Bălceşti, în ultimii patru ani, nu s-a turnat o palmă de asfalt. Utilităţile reprezintă un vis frumos pentru mulţi dintre cetăţeni. Calea de acces spre stadion, dacă putem să-i spunem aşa, reprezintă parcă un peisaj static desprind din filmele horror. Deşi, până la urmă, atunci când sunt meciuri, este uzitată de sute de localnici. Trotuarele au dispărut cu desăvârşire din oraş, iar aleile către şcoală sau alte instituţii reprezintă un adevărat pericol pentru elevi. Căminul Cultural din Bălceşti zace în mizerie şi mucegai. În faţa acestuia, starea drumului nu poate fi descrisă în cuvinte. Mă mir cum de Raluca Turcan, când a venit la lansarea lui Negri în competiţia pentru primărie nu şi-a rupt ceva după ce a coborât din maşină sau în timp ce se deplasa către uşa intrarea în cămin. În mandatul primarului PD-L Văduva nu s-a mai pus o cărămidă la „noul” sediu al administraţiei locale. De asemenea, piaţa e o bătaie de joc la adresa agricultorilor şi celor care vin aici să-şi facă cumpărăturile. Bălceştiul a devenit şi cel mai insalubru oraş vâlcean şi localitatea cu cei mai mulţi câini fără stăpân. Lista ar putea continua… Cu siguranţă că nimeni nu ştie mai bine decât cetăţenii din Bălceşti ce a ajuns oraşul lor, însă, ne facem şi de această datoria amintind că schimbarea depinde exclusiv de ei, iar pe 1 iunie nu trebuie să evite să îi pe cei datorită cărora traiul lor nu s-a îmbunătăţit, ba din contră, s-a înrăutăţit. În încheiere, vroiam să mai spun vreo două şi despre Petre Manu, fostul primar, dar am impresia că s-a făcut suficient de râs pentru moment.